Așa cum se întâmplă în fiecare an din 2000 încoace, toamna, la Pitești, orașul în a cărui închisoare s-a petrecut faimoasa reeducare prin tortură, unică în lume prin cruzime și urmări asupra ființei umane în perioada comunistă, se organizează câte o ediție a Conferinței Internaționale PERT (Pitești – Experimentul Reeducarii prin Tortură). Inițiativa a aparținut fostului deținut politic Aristide Ionescu, argeșean, și profesorului universitar dr. ing.Ilie Popa, mare patriot și mare OM, care pune mult suflet și face eforturi considerabile pentru ca această activitate să continue și după ce dl. Aristide Ionescu ne-a părăsit.
De curând s-a încheiat ediția a 24-a a Simpozionului la care dl. Ilie Popa (care este și președintele Fundației Culturale „Memoria” – Filiala Argeș) a fost sprijinit de Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Primăria Municipiului Pitești, Muzeul Județean Argeș, Fundația Română pentru Democrație – București, Institutul pentru Studiul Arhivelor – Chișinău, Institutul și Biblioteca Română – Freiburg, Germania, Institutul de Istorie Socială „Pro Memoria”, Universitatea Chișinău, Centrul de Cercetări Istorice – Cernăuți, Ucraina.
Ca de obicei lucrările conferinței au durat trei zile și s-au încheiat cu o excursie tematică la obiective istorice din județul Argeș. Participanții au venit din toate colțurile țării dar și din străinătate, chiar și de peste ocean, din Canada. Este o manifestare de înaltă ținută științifică, lucrările participanților fiind anual publicate în volum. Fiecare volum are dimensiuni impresionante de aproape 1000 de pagini (volumul din 2018 a trebuit să fie fragmentat în două cărți mari depășind 1000 de pagini), de o calitate grafică și științifică deosebită, dovadă că se muncește pe brânci și cu mare folos. Prin grija organizatorului Ilie Popa fiecare volum este distribuit gratuit bibliotecilor județene de pe cuprinsul țării, universităților și tuturor instituțiilor care au legătură cu istoria națională și persecuțiile comuniste.
Deși numărul foștilor deținuți politic și ale persoanelor persecutate politic de către regimul comunist a scăzut foarte mult din cauza vârstei, cu fiecare an numărul participanților crește ca urmare a însemnătății și a faimei acestei manifestări științifice, culturale, patriotice de însemnătate internațională.
Prin dezbaterile care au avut loc, simpozionul din acest an şi-a propus să prezinte opiniei publice din ţară şi din străinătate atât aspecte privind criminalul experiment de „Reeducare prin tortură”, cât și viața supravieţuitorilor şi a familiilor lor după acest experiment, Tematica a fost intitulată „Organe, forme și aspecte de represiune a persoanei în perioada dictaturilor comuniste” din România şi din alte țări ale lumii, cât şi aspecte legate de Marea Unire din 1918 a provinciilor locuite de români.
La evenimentul de deschidere a simpozionului, organizat în sala de spectacole a Filarmonicii Pitești, a fost prezent viceprimarul municipiului Pitești, Gelu Tofan, care a exprimat susținerea și aprecierea municipalității piteștene pentru activitatea de cercetare și publicistică pe acest subiect, precum și pentru acțiunile și evenimentele organizate în scopul educării și conștientizării în rândul generației tinere, prin cunoașterea istoriei: „Suntem împreună pentru a reflecta asupra uneia dintre cele mai întunecate pagini ale istoriei noastre – Experimentul Pitești! Este datoria noastră să nu uităm această oroare, să ne onorăm victimele și să învățăm din greșelile trecutului pentru a construi un viitor mai drept și uman. Vă mulțumesc pentru implicare și pentru că sunteți parte din acest demers de conștientizare și memorie colectivă. Felicitări onorabilului profesor Ilie Popa pentru toată activitatea de cercetare și toată publicistica pe acest subiect!”.
La festivitatea de deschidere au vorbit și invitații de peste hotare, respectiv dl. Anatol Petrencu-Univ. de Stat Chișinău, Mihai Neagu Basarab-Institutul și Biblioteca Română din Fraiburg, Germania, Ion Negrei-Universitatea de Stat Chișinău, Basatabia, Tușa Enache-Univ. Constanța, Nicolae Rusu- Univ Chișinău, Constantin Nedea -Canada, Eleonora Achipor-Bucovina, Maria Zenovîi- Basarabia.
Musafirii din Basarabia și Bucovina ( Ucraina) au venit fiecare cu câte un microbuz, fiind însoțiți și de tineri studenți dornici să cunoască mai bine istoria României.
La deschidere a fost prezentat și un miic program artistic iintrepretat de grupul vocal „Floricică din câmpie” de la Ștefănești, Argeș. Au fost lansate mai multe cărți cu autori basarabeni, bucovineni și din România. Domunl Emil Constantinescu, fostul președinte al României care de obicei vine la conferința aceasta, a trimis un mesaj, timpul nefiindu-i prielnic pentru participare.
A urmat vizita la Închisoarea Pitești unde a fost sâvârșită și o slujbă religiasă în capela Memorialului, încăperea care în timpul reeducării ( 1949-1952) s-au petrecut cele mai cumplite torturi ( se numea la acea vreme Camera 4 spital).
Din după amiaza zilei de vineri și până duminică, la Muzeul Județean Argeșau fost prezentate lucrările participanților, împărțițipe două secțiuni. Spicuim citate ale unor autori foarte cunoscuți referitoare la „Fenomenul Pitești”. Această operă diabolică de reeducare este pusă la punct în laboratoarele sovietice, potrivit metodelor psihologice și psihiatrice ale lui Makarenko: „Ceea ce n-a ajuns însă – și încă – la cunoștința tuturor este că în Arhipelagul românesc de detenție politică a existat o insulă a ororii absolute, cum alta n-a mai fost în întreaga geografie penitenciară comunistă: închisoarea de la Pitești” – Virgil Ierunca, Fenomenul Pitești. Alexandr Soljenițîn – laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1970 – considera că experimentul de la Pitești este „cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”. Istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, considera Fenomenul Pitești ca „una dintre cele mai cumplite experiente de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră”.
În anii 1949-1951, distrugerea elitelor societății era pe cale de a se înfăptui: intelectualii, diplomații, preoții, militarii, magistrații, politiștii, oamenii politici ai vechiului „regim burghezo-moșieresc” erau în închisori, țăranii cei mai gospodari erau deportați în coloniile de muncă forțată. Tuturor împreună și fiecăruia în parte li se aplica eticheta de „dușman al poporului”. Mai rămaseseră tinerii, o forță socială imprevizibilă și care trebuia să fie anihilată. Pentru ei a fost inventat experimentul de la Pitești, denumit de Securitate „reeducare”. Metodele cele mai barbare de tortură psihică au fost aplicate asupra tinerilor deținuți „recalcitranți”, cu scopul de a-i face să se umilească reciproc, să se maltrateze (fizic și psihic) reciproc. Victimele sunt transformate în călăi, deținuții sunt torturați chiar de prietenii lor, de colegii lor de suferință. Scopul: „reeducarea” prin distrugerea fizică si psihică, transformarea tinerilor în atei, în delatori ai prietenilor lor.
Exemple de torturi fizice: lovituri peste orice parte a corpului cu obiecte dure, cabluri, ciomege, picioare de pat, lipsa hranei, obligația de a sta într-o poziție fixă timp de 17 ore pe zi – cu picioarele alungite orizontal, cu mâinile pe genunchi și cu trupul la 90o –, gardianul intervenind printr-o lovitură de baston dacă se întâmpla vreo mică mișcare. Strivirea degetelor la țâțâna ușii, smulgerea părului și a bărbii, sărituri ca broasca ținând în spate greutăți mari, privirea fixă la un bec de putere mare, înghițirea de lichide foarte fierbinți, consumul de materii fecale. Scabrosul atingea cote inimaginabile: deținuții trebuiau să consume propriile excremente și să bea din propria urină și din apă sărată pentru a le fi foarte sete. Cei care cedau trebuiau să-și facă demascarea, adică trebuiau să declare tot ceea ce au omis în timpul anchetei; trebuiau să-și trădeze camarazii și chiar pe gardienii care manifestaseră o conduită umană față de ei. În plus, pentru ca distrugerea să fie completă, fiecare trebuia să insulte, în fața tuturor, memoria celor dragi (părinți, frați, soție, prieteni) mergând până la abjurarea credinței (Dumnezeu, Sfânta Treime, Sfânta Fecioară, sfinții). Torturile erau dozate și încetau în clipa în care deținutul era gata să moară. Aceste torturi se practicau fără întrerupere perioade lungi de timp, până deținutul ceda.
În final, majoritatea celor „reeducați” ajungeau să recunoască faptul că merită orice înjosire și că nu se pot reabilita decât parțial, devenind ei înșiși tortionarii noilor veniți. La cea mai mică ezitare, erau din nou supuși torturilor. Această operație diabolică de depersonalizare și de asasinat moral s-a desfășurat cu începere din decembrie 1949 în penitenciarul Pitești, continuând apoi, cu o putere mai scăzută, în penitenciarele Gherla și Târgu Ocna. Experimentul de la Pitești este considerat un unicat în panoplia mijloacelor de distrugere în masă a personalității umane. În România, teroarea comunistă a fost infernală, vizând instaurarea apocalipsei pe pământ. Dar ea nu a reușit să înfrângă ființele care s-au unit cu Hristos, salvându-și sufletele lor. Cu prețul unor suferințe abominabile, ei au rezistat asaltului roșu, dobândind prin moarte cununa sfințeniei.
Ileana Mateescu
