Mama este tărâmul fascinant desprins din lumea Neplânsului. Mama este ca o catedrală a Extazului, în care durerile lumii nu pot intra pe ușa păzită cu strășnicie de Iubirea pură necondiționată, plină de farmecul grădinilor înflorite în miezul renașterii veselei primăveri. Casa mamei este locul de confesiune, necuprinsă de nicio graniță lumească, unde adastă copiii, mici sau mari, pentru a-și domoli durerile pricinuite de încercările imprevizibile ale vieții. Nicăieri nu poate copilul să găsească atât de mult dorita Liniște, în clipele de restriște, decât în fața ochilor blânzi, îngăduitori și limpezi ai mamei. Oricâte drumuri ar străbate copiii, oricât de mult confort ar avea, nicăieri nu vor găsi bucuriile Încrederii neîntinate de vreun gând rău, ca în veșnicul Acasă al mamei. Oricât de multe drumuri ar străbate de-a lungul vieții, cu rucsacul greșelilor săvârșite “cu voie sau fără de voie”, niciodată nu vor întâlni Iertările mamei dăruite spre reînvierea încrederii interioare a copiilor.
Chiar dacă Depărtările unde locuiesc copiii sunt nesfârșite, mama simte durerile și bucuriile acestora, percepe mesajele emise de stările trăite de cei cărora le-a dăruit scânteia miracolului vieții. În visele mamei se-arată suferințele nedestăinuite ale copiilor, iar a doua zi ea îi oblojește cu mirificele cuvinte calde de îmbărbătare sau de-alungare a neplăcerilor, care perturbă armonia interioară a ființei lor. Orice vârstă ai avea, în fața mamei retrăiești clipele copilăriei, dar mai cu seamă sufletul de copil trăiește în templul sfânt al trupului pentru a percepe măreția tinereții fără de moarte. Nemaipomenite și neuitate sunt poveștile mamei dăruite în vremea copilăriei, adolescenței sau maturității copiilor. Poveștile ei înfloresc peste vreme în mințile odraslelor, care le transformă în sulițe înțelepte și platoșe de apărare împotriva încercărilor nemiloase ale Răului. Mama se luptă, la nevoie, ca o leoaică pentru a îndepărta condamnările nedrepte, subestimările invidioșilor, răutățile de orice fel și lipsa de iubire îndreptate împotriva copiilor ei. E-atâta Lumină Divină, încredere deplină și nesfâșită Iubire sinceră în această Ființă delicată iubită căreia noi îi spunem: “mamă, mămucă, mămică, mami…”. Iubirea de mamă este nepieritoare chiar dacă dorurile despărțirilor sunt trecătoare sau alinate cu mesajele nevăzute trimise copiilor, prin intermediul viselor, din lumea Paradisului. Puterea de a ierta a mamei se aseamănă cu zborul fascinant al porumbeilor răsfățați de razele calde ale Libertății eterne a cerului albastru.
Uneori uităm de singurătățile mamei, dar ea ne poartă mereu în suflet și ne ocrotește cu gândul cel bun, așa cum păsările păzesc liniștea puilor din cuiburile călduțe. Copiii sunt captivați și copleșiți de iureșul nestăvilit al vieții cotidiene, dar flacăra blândă a iubirii de mamă pâlpâie mereu în sufletele lor. De Ziua Mamei, toate acestea se transformă în milioane și milioane de: buchete de flori, cadouri alese, lacrimi de fericire, doruri și nestăvilite zâmbete oglindite-n ochii îngăduitori cuprinși de nevinovăția iubirii de copil. Ca un clinchet fermecat de clopoțel răsună pretutindeni, în această minunată zi de primăvară, 8 Martie, cuvintele LA MULȚI ANI, iubită Mamă !
Dumitru Țimerman / UZPR
Satu Mare, 8 martie 2019
