Astăzi, știrile „internaționale” sunt încă dominate de războaie, dezastre și conflicte – și de crizele umanitare pe care le generează. Acoperirea generală a situațiilor de la Ucraina la Gaza, la Liban la Sudan și la Republica Democratică Congo este în mare parte domeniul câtorva jurnalişti „internaţionali”. Cu toate acestea, în timp ce multe companii media își trimit reporterii de război la cursuri specializate de pregătire pentru a învăța abilități de supraviețuire de bază și pentru a le crește conștientizarea diferitelor pericole cu care s-ar putea confrunta, mulți încă încearcă să acopere evenimentul – fie că este vorba despre un război sau un dezastru natural – mai degrabă decât oamenii și societățile afectate de acesta. Aici intervine ceea ce poartă denumirea standard de jurnalism umanitar.
Cartea „Humanitarian Journalists: Covering Crises from a Boundary Zone”, scrisă de Jane Ferguson, unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști de război pe plan internațional, abordează și detaliază apariția unui „număr mic, dar influent de jurnaliști umanitari” care contestă normele jurnalistice despre crize. Acești oameni văd jurnalismul pe care îl practică drept un amestec de principii jurnalistice și umanitare, iar scopul său final este acela de a se pune în slujba celor aflați în mijlocul crizelor. Misiunea New Humanitarian, de exemplu, este de a „produce jurnalism bazat pe fapte din inima conflictelor și dezastrelor pentru a construi înțelegerea și de a îmbunătăți viața a milioane de oameni afectați de crizele umanitare din întreaga lume”. Nu este jurnalism de dragul simplei informări, ci mai degrabă acesta aspiră să fie ghidat de comunitățile pe care le deservește, astfel încât să reprezinte mai bine problemele care contează pentru oameni.
Suferința comunităților din altă parte a globului
Când vorbește despre dorința de a acoperi părți ale lumii care nu beneficiază de o acoperire regulată, de a se concentra pe experiențele, vocile și perspectivele locale și pe aspectele umane și umanitare ale conflictelor – pentru a acoperi oamenii, nu războaiele – Jane Ferguson articulează unii dintre principalii piloni ai jurnalismului umanitar. De exemplu, este o combinație unică de valori și principii etice. Aceste solicitări înseamnă că o integrare perfectă cu alte domenii jurnalistice care le-ar permite jurnaliştilor să intre şi să iasă din derivă fără pregătire suplimentară ar putea să nu mai fie posibilă.
De asemenea, etica va fi diferită. Conceptele jurnalistice înrădăcinate, cum ar fi nevoia de a menține distanța și relatarea obiectivă se vor ciocni cu valorile umanitare care cer empatia cu suferința, precum și întrebări tot mai mari despre moralitatea imparțialității în fața opresiunii. Jurnaliştii obişnuiţi să se imagineze ca mesageri vor lupta să navigheze într-o lume în care reporterul nu poate fi „divorţat” de ştiri. Jurnaliştii tineri care visează să călătorească în locuri exotice și să descopere povești semnificative ar trebui să ia în considerare etica în acest sens și să cântărească cât de bine echipați sunt pentru a spune poveștile altor oameni. Mai important, marile instituții mass-media ar trebui să ia în considerare etica angajării „jurnaliştilor internaționali” mai degrabă decât a-i lăsa pe jurnaliştii locali „să-și interpreteze propria țară”, potrivit thenewhumanitarian.org.
Toate diferitele domenii ale jurnalismului modern – de investigație, sportiv, de opinie – în cea mai mare parte funcționează pe un set similar de reguli etice bazate pe precepte culturale occidentale. Acestea au fost canonizate în coduri de practică etică care au impact asupra modului în care acționează reporterii din aceste domenii și asupra scopului relatării lor. Nicăieri aceste norme și practici etice nu sunt mai contestate decât în acoperirea crizelor umanitare și în domeniile conexe ale raportării războiului și corespondenței externe. Spre deosebire de majoritatea altor domenii jurnalistice, care implică explicarea societăților pentru oamenii care le alcătuiesc, acestea explică suferința comunităților din altăaltă parte a globului pentru publicul de acasă. De multe ori, asta se întâmplă într-un context de necunoștință profundă despre aceste locuri. (redacția UZPR)
Foto: unsplash.com
