De la geneză şi până azi, de-a lungul mileniilor s-au scurs epoci ale istoriei umanităţii, orânduiri sociale, evoluţii, catastrofe… Toate s-au ţesut pe Terra în umbra sau în lumina omului. Nu puţine au fost dezastrele, OMUL a supravieţuit, uneori a şi evoluat… nu totdeauna, însă. Împrejurările l-au purtat pe căi temerare sau, după caz, de bejanie, restrişte şi suferinţă, dar, totdeauna, speranţa l-a ajutat să supravieţuiască şi să învingă. Asemenea celorlalte vieţuitoare, miliarde de fiinţe umane s-au născut, au procreat şi, după „legea firii” şi orânduiala Marelui Creator, s-au stins lăsând loc urmaşilor.
În toată această scurgere a vremii nu mică a fost menirea slujitorilor lui Esculap şi Hipocrate. În războaie, calamităţi naturale sau în cele provocate de însuşi, factorul – om, eforturile lor, unele chiar derulate cu sacrificiul suprem, le-a înnobilat nu doar misiunea, ci şi personalitatea. Nicolae Constantin Paulescu, George Emil Palade, Ioan Cantacuzino, Carol Davila, Şerban Minovici, Ana Aslan, Victor Babeş, Toma Ionescu… vor purta cu cinste şi onoare nobilul blazon al ştiinţei medicale, făcătoare de bine şi progres. Dar câţi îi mai urmează pe aceşti „Cavaleri ai lui Asclepios”? Câţi au mai rămas de strajă la reduta sănătăţii meleagului lui Ştefan, Mircea, Mihai, al celor care şi-au dat viaţa sub Tricolor? Să nu uităm că „Naţionalism înseamnă doctrina iubirii de Patrie!”, nu speculaţiile ieftine ale unor politruci de conjunctură. N-am emis eu definiţia, ci a scris-o „negru pe alb” ziarul francez „Liberation” în 1892.
Transformările tulburi ale deceniilor postdecembriste şi-au pus amprenta de plumb şi asupra celor ce au menirea, dacă nu a vindecării, măcar a atenuării suferinţelor celor afectaţi de maladii sau de inevitabilul proces degenerativ specific vârstei înaintate, dar să nu uităm că regimurile vin şi trec, oamenii rămân.
După catastrofa decembristă, care a generat deteriorarea generală economică, socială, educaţională şi politică, asasinii economici şi corbii globalizării a impus târguri parcimonioase României. Târgurile lor. Netrebnicele slugi băştinaşe li s-au aplecat supuse, luându-şi tainul de arginţi. Sistemul de sănătate din România a suferit, etapă cu etapă, ministru cu ministru, nefaste transformări de substanţă, care au sau l-au deteriorat permanent, preocuparea statului pentru cetăţenii săi fiind un „accesoriu” nesemnificativ, păgubos şi, sine die, uşor şi „demn” de neglijat, cu trimitere la „cugetările” diabolice:
– Prima poruncă din cele zece, încrustate în pietrele „Guidestones” din Georgia, S.U.A., presupuse a fi poruncile de căpătâi ale „Iluminaţilor”, sună astfel: „Menţineţi populaţia lumii sub 500.000.000 de oameni pentru a rămâne în echilibru perpetuu cu natura”, scop pentru care, Dacian Cioloş, prin diabolicul „Codex alimentarius” a introdus otrava în alimentaţia publică a românilor. Rezultatul: milioane de oameni bolnavi. Vivat concernele farmaceutice! Îmbolnăviţi oamenii, apoi administraţi-le droguri… pe banii lor.
– La rândul său, Henry Kisinnger, diplomat, om de știință şi politic american a afirmat: „Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe față de lumea a treia, pentru că economia S.U.A. va necesita cantități mari și tot mai mari de minerale din străinătate, în special din țările mai puțin dezvoltate. […] Populaţia lumii trebuie să scadă cu 50%. […] Dacă facem ceea ce este necesar, toate șansele sunt în favoarea noastră. […] Cine controlează aprovizionarea cu alimente controlează oamenii; cine controlează energia poate controla întregi continente; cine controlează banii poate controla lumea”.
Deşi starea de sănătate a naţiunii s-a degradat de la o zi la alta, de la un an la altul, sub regimul Băsescu-Boc au fost desfiinţate zeci de spitale, altele, lăsate în paragină şi în „grija” netrebnicilor căţăraţi la bisturiul asasin al genocidului social, drept pentru care, în urmă cu aproape un deceniu, pe vremea lui Papură Vodă al treilea din păguboasa dinastie postdecembristă a Cotrocenilor (a se citi regimul Basescu-Boc) scriam: „Statul român s-a descotorosit cu lejeritate şi «celeritate» – vorba unui plăvan – de obligaţiile ce-i revin, cadorisind unităţile spitaliceşti administraţiilor locale, fără însă a le aduce mai întâi pe «linia de plutire». Maternităţi desfiinţate, instalaţii învechite, deteriorate şi depăşite moral, generatoare de accidente şi incendii finalizate cu victime omeneşti. Din spitale lipsesc perfuzoarele, reactivii necesari pentru analize, filmele de radiologie, în unele până şi vata, pansamentele sterile, ca să nu mai amintesc de deficitul de oxigen, de combustibilul necesar încălzirii pe timp friguros, de hrana insuficientă şi de strictul absolut necesar tratamentului bolnavilor. După operaţiile efectuate în condiţii precare, pacienţii sunt « eliberaţi », de fapt daţi afară din spital, unii dintre ei nefiind apţi să stea pe propriile picioare… Sănătatea bolnavă a sistemului medico-sanitar românesc se află în stare gravă, metastaza fiind stadiul cu care poate fi comparată, iar eventualitatea ca România să fie târâtă într-un război – care nu-i al ei – impune pregătirea celor necesare pentru înmormântare”[1]. „Nimic nou pe frontul de V(E)st!”.
„E pour si muove!” (Galileo Galilei, 1633)
Am considerat imperios necesară prezentarea sumară a celor de până aici, tocmai pentru a putea reliefa excepţia rarisimă, pentru că ea există… sper, nu singura: poartă denumirea Centrul Clinic de Boli Reumatismale „Dr. Ion Stoia”, Bucureşti, care prin excelenţă poate susţine în zilele noastre replica celebrului fizician filosof, matematician şi astronom ialian „E pour si muove!”. Un pacient care, după participarea la una sau mai multe „cruciade” prin saloanele unor spitale din România unde gândacii fac plimbări de promenadă intră pe poarta acestui aşezământ medical de certă valoare va fi derutat. Oricât de zgârcit ai fi în elogii („nimeni nu-i perfect”), odată intrat prin filtrul selecţionării de la camera de internări, bunul simţ impune recunoaşterea seriozităţii, a ordinii şi curăţeniei care patronează totul: termenii respectuoşi de adresare, solicitudinea nedisimulată a personalului de deservire, îndrumarea însoţitoarei spre salonul de găzduire, mobilat modern, unde domneşte ordinea şi curăţenia şi unde tradiţionalul pat metalic se transformă ad-hoc într-un spaţiu confortabil nestresant… o noptieră, o masă, o chiuvetă şi un spaţiu modern adecvat pentru nevoi uzuale.
Adaptarea se face aproape instantaneu, iar pacientul ezită în constatare, punându-şi întrebarea dacă ceea ce se întâmplă este real sau trăieşte un episod S.F. Da! totul este real şi se întâmplă într-un aşezământ medico-sanitar din România anului 2019. Centrul Clinic de Boli Reumatismale „Dr. Ion Stoia”, Bucureşti, este cu adevărat un spital cu dotări corespunzătoare, cu echipamente de înaltă performanţă, ce reprezintă un câștig pentru sănătatea românească şi se înscrie în eforturile pe care personalul medical de înaltă pregătire al spitalului, îl face pentru asigurarea celor mai bune condiţii de tratament.
După scurt timp de la „incartiruire”, apare medicul curant, căruia pacientul i se „spovedeşte” mărturisindu-i „păcatele” suferinţelor afecţiunilor sale. Răbdare, politeţe, profesionalism, sunt primele leacuri care-i sunt administrate pacientului, efectul instantaneu fiind încrederea şi speranţa. Acurateţea metodologiei de recoltare a probelor, tratamentul, disciplina şi, din nou profesionalismul, sunt factorii „dictaturii sănătăţii” instaurate benefic în spaţiul spitalului. De la infirmieră la vârful ierarhiei aşezământului viaţa se împleteşte şi se armonizează cu cea a pacientului, spre beneficiul tuturor, deci, chiar în metastaza sistemului medical-sanitar din România, dacă se vrea, se poate!
Desigur, străvechea zicală românească, cea cu peştele şi curăţirea lui poate fi interpretată şi altfel: de la cap pleacă sănătatea organismului. Profesionişti precum conf. univ. dr. Cătălin Codreanu – managerul Centrului, Dr. Carmen Adine Petcu, Dr. Emilia Maria Georgescu, Dr. Mariana Braicu, Dr. în ştiinţe medicale Claudiu Popescu, Dr Carmen Mihaela Zainea, Dr. în ştiinţe medicale Bogdan Horia Chicoş, Dr. Denis Demira Mărculescu, Dr. în ştiinţe medicale Corina Mogosan, Dr. Alina Rădulescu, Dr. Rodica Ştefania Daia, Dr. Mihaela Agache, Dr. Luminiţa Enache, Dr. Denisa Elena Moscalu, Dr. Camelia Enache, Dr. în ştiinţe medicale Georgiana Dinache, cu toţii nobili şi demni medici, ajutaţi de asistente precum Cristina Stănescu, Raluca Bănuţu, Mihaela Chiaga… şi infirmiere, cu toţii, Oameni.
Unitatea spitalicească funcţionează sub patronajul Primăriei Capitalei şi cu ani în urmă fusese concepută-prevăzută cu bucătărie proprie, dar ex-primarul medic de atunci, Sorin Oprescu avea pe cineva apropiat care poseda o firmă de catering… iar, după cum se cunoaşte, „vespasienele n-au miros”[2] (deşi put). Spitalul a rămas fără bucătărie proprie… până astăzi. Lăudabil, Consiliul general al Primăriei Capitalei sub coordonarea actualul Primar General al Capitalei, Gabriela Firea a alocat – în mod binemeritat – un sprijin pentru reamenajarea aşezământului şi reconfigurare pozitivă a unor neajunsuri. Actul în sine se constituie într-o recunoaştere obiectivă şi onorantă a întregii echipe de oameni ai sănătăţii publice, pe care nu doar pacienţii, ci toţi cetăţenii Ţării trebuie să-i respecte şi să-I ajute întru realizarea a ceea ce şi-au propus: Sănătatea Naţiei!
