Motto: „Puțini oameni știu să fie bătrâni”. François duce de LA ROCHEFOUCAULD (1613-1680), scriitor și moralist francez
Suntem în luna lui Brumărel, aproape de mijlocul toamnei, care, în general, este una bogată. Din moși -strămoși, se spune că „toamna se numără bobocii”. Da, e-adevărat. În acest sens, profesorul Vasile STOICA a numărat duminică, 7 octombrie 2018, 103 toamne! S-a născut în 7 octombrie 1915, la Urluiască (lângă Drăgășani), acum comună Cungrea, județul Olt. Este al treilea fiu al soților Marin și Floarea (născută Drăgan), după sora Maria și fratele Ion. A venit pe lume cu neprețuita zestre sufletească de la părinții săi, buni gospodari și oameni de omenie. De mic copil i-a plăcut cartea, fiind atras de învățămintele primite la școală. De aceea, după ce a absolvit Școala Primară din localitatea natală, a urmat cursurile Școlii Normale de Învăţători din Slatina (primele trei clase, pentru că s-a desființat) și, apoi, pe cele ale Școlii Normale de Învățători din Târgu Mureș, absolvind-o onorabil, cu „bursă de merit”!
Ca urmare a vremurilor din perioada interbelică a României, a ajuns la Școala de Ofițeri din Ploiești, absolvind-o în grad de sublocotenent. În
această postură „a trecut Prutul” cu Armata României, luptând până la Cotul Donului și, înapoi, până în Munții Tatra, când „s-a spart târgul”!
Pe meleaguri sălăjene a ajuns în anul 1946, profesând în satele: Iaz (comuna Plopiș), Preoteasa și Sub Cetate (ambele, comuna Valcău de Jos) și în orașul Șimleu Silvaniei (Școala Generală nr.1). În anul 1952 s-a căsătorit cu învățătoarea Cornelia Tătar (din Câmpia, comuna Bocșa-Sălaj, decedată în anul 2008) și nu are urmași direcți. Perfecționându-și statutul de dascăl la nivelul regiunii Crișana și demonstrând că are o atitudine corectă și o bună percepție pentru educație și viață, a fost promovat în funcția de șef al Secției de Învățământ a raionului Șimleu. În această calitate, a înțeles că profesiunea de dascăl este o artă, un har dat de Domnul și că, pe tărâmul învățământului, în procesul instructiv-educativ, este util să îmbine rolul de inițiator, organizator și conducător cu cel de participant, de coleg și chiar de prieten. În acest fel, realizând importanța funcției, a știut să țină „în frâu” destinele învățământului de pe aceste frumoase meleaguri sălăjene, într-o perioadă „sensibilă” din multe puncte de vedere, cu precădere numărul mic de cadre didactice calificate. Atunci, în urmă cu peste 55 de ani, l-am cunoscut pe Vasile Stoica, apreciindu-i personalitatea și activitatea, pentru că-și onora cu demnitate statutul de cadru didactic autentic, făcând abstracție de funcție, într-o notă de aleasă educație.
După pensionare, s-a stabilit în „capitala Ardealului iubit”, Cluj-Napoca, locuind pe strada Nicolae Bălcescu nr.19 (casă, curte și grădină) și-l vizitez adeseori. Stă împreună cu familia Felicia și Marin Predonescu, amândoi pensionari. Felicia, cumnata sa, a fost profesoară de limba și literatura română, iar Marin profesor de istorie și director, ambii la Liceul din Sărmășag (Sălaj). Chiar dacă a ajuns la 103 ani de viață, Vasile Stoica este destul de activ, are o memorie de invidiat și o insistentă dorință de comunicare și de îmbărbătare a interlocutorului, indiferent de „conjunctură” (față-n față sau la telefon), fapt reconfirmat duminică, 7 octombrie a.c., când l-am felicitat, urându-i multă sănătate și viață lungă! După ora prânzului, a sosit de la Slatina familia Elena și Ștefan Bujgoi, pentru a-l felicita pe domnul Vasile Stoica (!), Elena – profesoară de geografie pensionară, fiindu-i nepoată, iar soțul acesteia, Ștefan, este preot ortodox pensionar.
Cu câtva timp în urmă, într-o discuție în casa lui Vasile Stoica, l-am întrebat cum vede educația, învățământul românesc. N-a prea vrut să comenteze, să analizeze și să dea sfaturi la vârsta lui (!?). Totuși, a spus că tânăra generație s-a îndepărtat de carte, iar marii diriguitori ai învățământului românesc nu-s pricepuți să îndrepte lucrurile, se schimbă prea des, așa cum se schimbă macazul la calea ferată, și că, nici măcar nu ajung să vadă „luminița de la capătul tunelului”!
De remarcat că, Vasile Stoica este veteran de război, având gradul de colonel în retragere. De-a lungul anilor, pentru activitatea desfășurată a
fost onorat cu premii și diplome de excelență, de onoare și de merit, precum și cu scrisori de mulțumire, de la toate nivelurile. La centenarul său, în 7 octombrie 2015, i-am înmânat, protocolar, Diploma de Excelență din partea Primăriei și Consiliului Local Șimleu Silvaniei, semnată de primarul orașului, ing. Septimiu Cătălin Țurcaș, alături de felicitările de rigoare. La fel, în calitatea mea de președinte al Comisiei de Educație și Cultură Olimpică a Academiei Olimpice Române-filială Sălaj, i-am oferit o Diplomă de Excelență, ecusoane și insigne sportive, precum și câteva „cadouri simbolice”. De asemenea, a primit câte o „Diplomă de Excelență” din partea Ministerului Apărării Naționale, Asociației Naționale a Veteranilor de Război și Primăriei și Consiliului Local din Cluj-Napoca, împreună cu plicuri cu bani și cu unele daruri distinctive.
Fie ca Bunul Dumnezeu să-i dea multă sănătate și să-i lumineze viața în continuare, pe măsura faptelor sale din învățământul românesc și cele militare, precum și ca urmare a conduitei remarcabile din familie și societate!
La mulți ani, domnule profesor Vasile STOICA!
Prof. Marin ȘTEFAN,
Publicist, Șimleu Silvaniei
