Suntem români și punctum!
Mihai Eminescu
Jurnalismul este literatură la repezeală.
Matthew Arnold
Centrul Bucureștiului, Sala Radio, anul de grație 2019, septembrie 26
Gala unui Centenar este, în sine, un eveniment. Să primești o invitație la o astfel de aniversare nu e de ici, de colo; este, în sine, o onoare, indiferent despre cine sau ce este sărbătorit.
După-amiaza superbă, însorită, de sfârșit de septembrie, îmbia la o visare îndulcită de note de melancolie, și, în același timp, trezea în mine emoția de a mă ști în aceeași încăpere cu elita jurnalismului românesc – aveam să aflu, dinlăuntrul și din afara granițelor carpato-danubiano-pontice…
În mare, bănuiam că vor fi discursuri, recitaluri de muzică și o atmosferă ca-ntre prieteni de-o… eternitate, dar ce surprize, ce de surprize ne-au fost oferite tuturor celor ce am avut posibilitatea, bucuria și inspirația de a participa!
Pentru că evenimentul a fost al Tinerei Doamne UZPR, nu o să enumăr Personalitățile pe care am avut privilegiul de a le vedea, pentru prima dată în viață, la o distanță de doar câteva scaune. Mari slujitori ai condeiului, coborâți printre muritori, așa îmi apăreau mie în acel apus de septembrie…
Cu aceste gânduri m-a surprins reprezentația ce a deschis Gala, a Corului FRIENDSHIP – în fapt, o parte a acestuia, cred, adică 11 copilițe cu voci curate, pline și vesele precum mugurii primăvara. Acompaniate de Cristian DUMITRAȘCU, aceste domnișoare au interpretat, tonic, piese vesele, vădind mult drag de a se afla acolo, pe scenă, pentru a ne dărui nouă, celor aflați în sală, întreagă, bucuria lor a cânta!
Cumva, această deschidere mi-a părut a fi o inspirată antiteză – Centenar și
copii…
Frumusețea acestei deschideri a fost întregită de momentul intonării Imnului de Stat, onorat, în picioare, de cei din sală.
Momentul Imnului de Stat a fost întregit cu Imnul Jurnalistului – muzica
Mihai Napu, versuri Miron Manega – al cărui refren încă îmi răsună vesel în urechi:
,,-Nu te amăgi, cât ești printre vii,
Că vei fi bogat prin ce-ai consemnat.
Istoria, Istoria este plata ta!”
După această dezmorțire emoțională, venise timpul ca Președintele UZPR să adreseze cuvântul său celor prezenți, corifei de ieri, de azi și de mâine ai cuvântului scris. Am simțit, mai mult decât am auzit, acest cuvânt, pentru că a transmis, rotund, cald, unificator, cu o sensibilitate greu mascată, respectul său profund față de profesia de jurnalist. Emoția transmisă de domnul Doru Dinu GLĂVAN, Președintele UZPR, a fost întregită de momentul de reculegere ținut în memoria acelor jurnaliști trecuți la cele veșnice, cărora le datorăm istoria acestei profesii hulite și, deopotrivă, iubite, mari, mari consumatoare de timp, neuroni și suflet.
În marja sensibilității cuvântului domnului Doru Dinu GLĂVAN, Președinte
al UZPR, domnul Nicolae DASCĂLU, consilier patriarhal, director al publicațiilor Lumina, a transmis mesajul adresat breslei de Preafericitului Părinte Daniel, mesaj în care s-a dorit subliniată simbioza dintre valorile promovate de Biserică și cele ale muncii de jurnalist, încă de la 1839; așadar, o ,,pâine” împletită, cu măiestrie, de 180 de ani…
A venit, apoi, rândul domnului Sergiu ANDON, un nume greu în lumea jurnalisticii, dar și primul Președinte al Uniunii, după Decembrie 1989. Bun orator, cu extrem de fin spirit, dar și cu subtil umor, maestrul a lansat o filosofică întrebare legată de vârsta Uniunii. ,,-100 de ani e mult? E puțin?” Mai spicuiesc din discursul Domniei Sale: ,,-Activitatea jurnalistică este efemeră… Cumva, suntem tineri de tot… Este provocator să visezi la decenii înainte într-o lume în care presa pare să se dizolve precum cubul de zahăr în ceai… Nu faceți confuzie între talent profesional, notorietate și capacitatea administrativă de a menține o structură, de a o face și menține active, marcantă!”.
Următorul pe lista vorbitorilor a fost domnul Neagu UDROIU, istoric, care a
evocat momente din viața UZPR. Chiar dacă bâjbâiam, încă, prin ceața temerilor filosofice plasate nouă, hipnotic parcă, de domnul Sergiu ANDON, am luat act de pasiunea cu care a căutat, în doar 2-3 minute, să îmbrățișeze toți cei 100 de ani ai Doamnei UZPR, a cărei Naștere o aniversam.
F
ără a simți cum trece timpul, cu sufletul la gură, așteptam să văd cine urmează… Sosit de la New York special pentru a onora cu prezența Gala Centenarului UZPR, domnul Teodor DAMIAN a adus confraților din țară salutul comunității românești din Statele Unite ale Americii, reunite de Cenaclul Literar ,,Mihai Eminescu”, Revista ,,Lumină lină” și Biserica ,,Sfinții Petru și Pavel”. Mesajul celor aflați atât de departe de țară, dar aproape sufletește, a fost de unitate, de strângere a rândurilor întru afirmarea mai puternică a valorilor românismului. ,,-Cât este de bine și de frumos ca frații să locuiască împreună!” a fost psalmul-metaforă prin care reprezentantul presei de peste ocean a exprimat cald, discret, dorul de țară, de (con)frații săi, de râul, ramul de ACASĂ… A adăugat apoi, Domnia Sa, aprecierea față de Președintele UZPR, domnul Doru Dinu GLĂVAN, ca personalitate care unește, menționând, edificator, faptul că biroul său a devenit o casă a ziariștilor, un cenaclu, o masă rotundă, unde, liber și deschis – așa cum este adevăratul spirit al breslei, slujitorii condeiului expun, dezbat, pun și iau, ca dintr-un paner, Idei…
Cumva menținând, cursiv, nota poetică, i-a urmat domnului Teodor
DAMIAN domnul Nicolae Dan FRUNTELATĂ, ce a urcat pe scenă propunându-și un foarte scurt discurs, pe care l-a prefațat, extrem de inspirat, cu cel mai scurt discurs din istorie – ,,-No, haida!”, al Crăișorului Munților, Avram Iancu. Fiind o personalitate a lumii jurnalistice românești, domnul FRUNTELATĂ nu a avut nevoie de prea multe cuvinte pentru a omagia, scurt, UZPR, numind-o ,,casă a noastră” și încheind, sugestiv și mobilizator, cu îndemnul… ,,-No, haida!”
Rămânând în spațiul lirismului, pe scenă a irumpt Andrei PĂUNESCU, demn urmaș al tatălui său, marele poet și om de cultură Adrian PĂUNESCU. Andrei a evocat, cu emoție perfect imperfect mascată, faptul că pe acea scenă, a Sălii Radio, a fost înregistrat, în 1982, singurul album al Cenaclului ,,FLACĂRA”.
Apoi, a oferit sălii, acompaniindu-se la chitară, cântecul-manifest ,,Somn ușor, scuze plăcute!” Spicuiesc:
,,Capul plecat singur se taie,
Că Miorița nu-i despre-o oaie!
Somn ușor, scuze plăcute,
Șanse și cauze, toate pierdute,
Ce-am câștigat – cu sânge și fală,
Azi pierdem, cedând, cu cerneală.”
Al doilea cântec – ce a animat și el, sala, a fost tot un manifest, dar mie-mi rămăsese gândul tot la Miorița resemnării noastre naționale, de aceea nu pot să spun decât că voi căuta pe net melodiile lui Andrei PĂUNESCU. Pe mine m-a cucerit! Și nu, Andrei, nu cred că țara asta este în pragul unui definitiv ..Noapte bună!”; nu atât timp cât mai sunt inimoși ca tine, care trag, curajos, semnale de alarmă pe care deloc puțini români adevărați le pot auzi și înțelege!
După Andrei PĂUNESCU a intrat în scenă, și la propriu, domnul Nicu CIOBANU, ziarist din Pancevo, Serbia, director al Casei de Presă și Editură ,,Libertatea”. Domnia Sa, după ce a adus salutul confraților săi români din țara vecină, a evocat angajamentul ziaristului român din Serbia – prin publicația ,,OPINCA”, în organizarea activităților premergătoare Marii Uniri de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918.
Apoi, exprimând îngrijorările privind vremurile de criză, de antagonisme, pe care le trăim, a amintit că anul viitor se vor împlini 75 de ani de presă în Pancevo – Banatul sârbesc, 75 de ani de la înființarea Casei de Presă și Editură ,,Libertatea”.
Din Banatul sârbesc, am revenit, prin vocea domnului Nicolae BĂCIUȚ, în Transilvania noastră dragă, fiindu-ne reamintit faptul că, la 1894, Caragiale, Slavici și Coșbuc au înființat, la București, publicația ,,VATRA”, reușind să scoată 44 de numere. ,,VATRA” promova, în egală măsură, respectul pentru GRAMATICĂ și pentru ADEVĂR, inițiatorii săi fiind preocupați de ,,-Cum ne vor judeca cei de după noi, peste 100 de ani?” Acesta a fost, de fapt, și mesajul domnului BĂCIUȚ, de a duce mai departe preocuparea sinceră pentru valoarea moștenirii pe care o vom lăsa generațiilor viitoare de jurnaliști…
A urmat domnul Miron MANEGA, purtător de cuvânt al UZPR, care a subliniat că Uniunea nu este o ONG ,,de buzunar”, ci un organism puternic implicat în viața societății, un adevărat ,,ferment” al său. Omagiul său adus zilei de 11 ianuarie 1919, când a luat ființă breasla ziariștilor, a fost citarea Luceafărului Poeziei Românești și patron spiritual al UZPR, Mihai Eminescu, cu a sa celebră zicere; ,,-Suntem români și punctum!”
Pe coordonatele moldave trasate, fin, de spiritul etern viu al lui Eminescu, am urcat, natural, spre Basarabia noastră de dor, de unde doamna Iuliana GOREA-COSTIN, în dulcele grai al plaiurilor acelora, ne-a evocat imaginea, dar și contribuția ziaristului-semănător, subliniind, totodată, eforturile Președintelui UZPR de a revigora Filiala Chișinău a Uniunii.
A urmat domnul Alexandru MIRONOV, care, ca reprezentant al subgrupei jurnalismului de știință și tehnică, a evocat personalitatea lui Spiru Haret, numindu-l ,,cel care a trimis România la școală”.
Apoi, pentru că manifestarea dedicată Centenarului UZPR se desfășura chiar de ziua singurului român ce a călătorit în spațiu, astronautul Dumitru PRUNARIU, domnul MIRONOV a cerut și a primit în dar, pentru aniversat, aplauze bogate, în ropote pline de căldură, ale întregii săli!
Din lumea științei și tehnicii am plonjat direct în discursul doamnei Milena LIȚOIU, din Canada, care a trecut în revistă publicațiile ce prind aripi în nordul continentului nord-american, ca premisă a păstrării spiritului românesc.
Ne-a readus pe plaiurile noastre doamna Lavinia BETEA, exponentă a jurnalismului din Arad și bine cunoscut om de televiziune. Domnia Sa a prezentat o succintă istorie a presei arădene.
Apoi, am făcut un pas mare, până pe aripile cuvântului domnului George ROCA, sosit tocmai de pe tărâmuri australe. Domnul ROCA a evocat firele academice ce leagă România de Australia, subliniind, în plan personal, calda prietenie ce îl leagă, de ani mulți, mulți, de domnul Nicolae Dan FRUNTELATĂ. Astfel, una dintre poeziile sale are drept motto un citat dintr-o poezie a prietenului său… Sensibil, delicat mod de a-i arăta unui seamăn cât îl prețuiești …
Din nou în Europa – de astă dată de la Bruxelles, Belgia, domnul Liviu Hopârtan a subliniat importanța ,,ARTIS” – Casă de cultură pentru români; acum 30 de ani, au fost înființate o bibliotecă și un cenaclu, dar și Ansamblul de dansuri ,,Zamfira”, iar publicația ,,Ce-i nou” a ajuns la numărul 114; deloc puțin lucru, a fost înființat și postul de radio ,,ARTIS”.
După aerul de capitală a Europei, scena a fost invadată, brusc, de maaaareeeele jurnalist de sport Ovidiu IOANIȚOAIA, ,,din Chiajna”, așa cum, cu mult umor, Domnia Sa a ținut să ne informeze!
Mergând pe ideea domnului Mironov, autointitulatul exponent al subgrupei jurnalismului de sport – calitate în care, pe de-o parte, a amintit celor prezenți faptul că la 14 septembrie 1924 – așadar, acuș` îi gata înc-un Centenar! – vedea lumina tiparului primul număr al Gazetei Sporturilor, iar pe de altă parte, declarându-se mai puțin optimist decât domnul Sergiu ANDON, a adresat breslei două rugăminți:
- ,,Să nu uităm că jurnalismul este o misiune și un destin!”
- ,,Să fim mai uniți!”
Seria de cuvântări a fost încheiată de o româncă stabilită în Cetatea Eternă. Doamna Iulia Sanda VÎRSTA este de părere că presa ar trebui să își acorde ei înseși mai mult respect.
Apoi, a adus în atenție Decalogul Românului, al lui Ion RAȚIU, prezentat lumii la Geneva, în 1984, la primul Congres al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, decalog din care doamna VÂRSTA ne-a prezentat primele două îndemnuri:
- Fii mândru că ești român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil, vechi. Civilizația are rădăcini adânci în pamântul țării noastre.
2. Afirmă-ți dragostea pentru patrie de câte ori ai ocazia. Nu pentru că ești șovin, ci pentru că dorești să servești pe cei rămași acasă.
De loc din Țara Moților, a Dacilor Liberi, doamna Iulia Sanda VÎRSTA a încheiat, cald și rotund, în dulcele grai al plaiurilor de care ,,se agață harta-n cui”,
,,-Am fo` ș-om hi!”
De parcă nu trecuseră peste două ore, de-abia așteptam să văd ce noi surprize ne mai pregătiseră organizatorii Galei UZPR…!
Ducu BERTZI nu mai are nevoie de nicio prezentare. Nici Sergiu CIOIU nu este un străin pentru cei ce cunosc adevărata muzică bună; mărturisesc că regret profund că, personal, nu l-am descoperit mai devreme… Ce voce! Ce interpretare!
Și, pentru ca seara să devină și rămână memorabilă, marele Tudor GHEORGHE a adus, din 
inima Olteniei natale, un melanj superb între spiritul viu și umorul fin al celor mai iuți dintre români și melancoliile de toamnă-iarnă ale sufletului său de artist, etern fremătând precum norii alergați de vânt, de tot ce-i omenesc!
Participând la această Gală, am realizat, îngândurată, că de prea puține ori mi s-a ivit ocazia de a fi martora unui eveniment cu asemenea amploare și ținută. De aceea, nu puteam să las să se piardă ceea ce am văzut și simțit aflându-mă atât de aproape de personalități ale jurnalismului românesc, dar și de artiști apreciați și iubiți de milioane de compatrioți.
Fie ca aceste rânduri – și de vor vedea, și de nu vor vedea lumina tiparului, să rămână, cumva, mărturia mea, de om simplu, aspirant la onoarea de a fi primit în breaslă, că am fost în acea sală, unde s-a dat startul către Bicentenarul Jurnalismului Românesc!
Cristina-Tatiana MIRICĂ / UZPR
