Deşi n-ar trebui să stea în picioare deloc, turnul înclinat din Pisa a rezistat mai multor cutremure mari de-a lungul istoriei sale seculare.
Cohorte de ingineri şi arhitecţi l-au studiat sistematic începând din secolul al XVIII-lea, iar cel mai recent studiu a ajuns la o concluzie surprinzătoare. Secretul rezistenţei sale pare să stea… tocmai în cauza înclinaţiei, si anume solul!
Clopotniţa catedralei Santa Maria Assunta e cunoscută în toată lumea drept turnul înclinat din Pisa. Înalt de 58 de metri, turnul are o înclinaţie de aproximativ 5 grade spre sud.
Roberto Cela, Director Tehnic OPA: “Turnul a început să se încline încă de la început, de când era construit, din cauza naturii solului. Solul din Pisa este moale, iar clopotniţa e o structură grea, de circa 14.500 de tone.”
Din cauza greutăţii, solul s-a comprimat şi a dus la înclinarea turnului, care i-a speriat pe constructorii săi. Ridicarea turnului a început în 1173, dar după 5 ani a fost abandonată. Construcţia a fost încheiată abia în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. De atunci, regiunea a fost zdruncinata de câteva cutremure puternice, dar turnul a ramas în picioare, deşi altele, drepte, s-au prăbuşit. Secretul?
Camillo Nuti, profesor la Facultatea de Arhitectură din Roma: “Solul moale, care este slăbiciunea turnului şi i-a determinat înclinarea, tocmai acesta este atuul său. Acest sol moale acţionează ca un absorbant de şocuri, împiedicându-l să preia mişcările orizontale.”
În 1990, turnul a fost închis publicului, de teamă că se va prăbuşi. Timp de un deceniu, a fost supus unor lucrări de stabilizare şi a fost redeschis în 2001.
