CUVÂNTUL AUTOAREI
Se pot îndrăgosti de la prima întâlnire două fiinţe marcate de destin? Da, este posibil şi iubirea va fi forţa vitală care le va guverna viaţa.
Felicia se înscrie în ciclul cărţilor mele de călătorie, deja publicate: Jurnal de vacanţă, Prin luminile din Ţara Luanei, Croazieră pe Mediterana, Emigranta, Paris, mon amour, Orfeu pentru eternitate, Bucureşti, dragostea mea, Râmnicu Sărat, dragostea mea, Cascada orizontală ş.a.
Astfel, locurile vizitate apar cu toată splendoarea lor, cum le-am cunoscut, fiind participantă la proiecte Comenius.
Cartea are ca subiect o gravă problemă socială: răpirea unor tinere românce de traficanţii de persoane.
De ce am ales un asemenea subiect? Pentru că se ştie că sunt mii de femei ce trăiesc o asemenea dramă şi nu sunt apărate, salvate. Durerea lor, a familiilor acestora nu trebuie uitată, ci trebuie luate măsuri să nu se mai repete asemenea drame, prin aplicarea legilor. Când întâlnesc persoane ce au trecut prin încercări atât de grele şi-mi povestesc viaţa lor, mi se pare că nimic nu-i întâmplător, că trebuia să le cunosc, să pun pe hârtie drama lor cutremurătoare, să şterg lacrimile lor, prin arta cuvântului.
Personajele alese sunt din rândul acelor fiinţe greu încercate de viaţă care capătă mai multă înţelepciune, prin suferinţă. Iubirea ce-i leagă este dovada clară că sentimentele puternice pot face să fie salvate vieţi, pot să pună capăt suferinţei. Este posibilă o iubire fulgerătoare pentru o persoană întâlnită pentru prima dată pe un vas de croazieră
în inima unei femei care se temea permanent de bărbaţi?
Aceasta este o provocare pentru lectori.
Un alt fenomen social prezentat în roman este degradarea lumii satului, sub imperiul banului, fenomen care a luat amploare în ultimul timp. Contrastul între spaţiul idilic al Munţilor Buzăului şi drama eroinei, copleşită de probleme cauzate de familia ei este pus în evidenţă, cu scopul de a sublinia eternitatea frumuseţii acestui ţinut ancestral ce înfloreşte mereu, sub luminile din Ţara Luanei, căci, de la ieşirea din Buzău, simţi chemarea munţilor, vezi Valea Buzăului apărând ca o largă respiraţie a naturii care face sufletul să se înalţe într-o infinită uimire.
Trecerea personajelor prin cele mai renumite locuri turistice (Napoli, Paris, Madrid, Bucureşti) aduce un plus de informaţie celor ce iubesc călătoriile, chiar şi în plan imaginar.
Problemele din învăţământ sunt abordate succint ca şi unele realizări ale eroinei în calitate de ziaristă.
Am dat un ritm alert firului epic, ca să incit cititorii la lectură, dar mai ales, să atrag tinerii spre literatură, să înveţe din romane aspecte din viaţă.
Titlul cărţii Felicia în evident contrast cu faptele prezentate, nu este o ironie a autoarei, ci o puternică dorinţă de fericire pentru cei greu încercaţi de destin. Felicia, eroina cărţii, ştie că doar în locul copilăriei sale poate fi cu adevărat fericită, că acolo vindecarea sufletului vine de la acest pământ binecuvântat, cu roadele căruia a crescut în primii ani de viaţă, care i-au dat puteri să reziste la toate furtunile, căci toate necazurile i-au fortificat voinţa de a combate orice obstacol.
Toţi aspirăm la fericire, ea este un ideal uman greu de atins, dar cine o cunoaşte şi o preţuieşte este un om norocos.
Felicia, o carte cu un titlu simbolic, va rămâne printre cărţile mele de suflet, dovedind că România este şi va rămâne „ţara de dor” şi „ţinutul de lumină”, o Românie ce poate oferi, pace, fericire, renaştere fizică şi spirituală.
Ecaterina Chifu
