Pentru creștinii de rit vechi abia acum încep sărbătorile de iarnă. Crăciunul pentru creștinii ortodocși de rit vechi este sărbătorit pe 7 ianuarie. Pe masa din Ajunul Crăciunului, ortodocșii de stil vechi pun aceleași bunătăți de post specifice sărbătorilor. Femeile se apucă de gătit bucate pentru a întâmpina oaspeţii în seara de Crăciun, iar bărbaţii se apucă de tăiat porcul. Moldovenii, ardelenii sau minoritățile de ruși lipoveni, bulgari, ucraineni sau sârbi pregătesc câte 12 feluri de mâncare, în numele apostolilor.
Crăciunul pentru creștinii ortodocși de rit vechi este sărbătorit pe 7 ianuarie. Calendarul iulian sau pe stil vechi este decalat cu 13 zile față de calendarul oficial.
Tradiția spune că în dimineața zilei de Crăciun, o femeie din familie trebuie să meargă la o sursă naturală de apă și să aducă acasă o găleată plină. Pe drum, ea trebuie să culeagă câteva ramuri de salcie și un mănunchi de busuioc pe care să le scufunde în apă. Odată ajunsă acasă, ea este întâmpinată de întreaga familie cu cântece. Apoi fiecare membru își va spăla chipul cu apa, după care vor bea puțin din ea. Ramurile de salcie au și ele semnificația lor specială. Bătrânii casei îi vor atinge ușor pe copii cu ramurile, iar conform tradiției aceștia din urmă vor fi feriți de probleme de sănătate tot anul. Obiceiul este cunoscut sub numele de „apă tare” și este practicat în Serbia, Rusia sau Grecia.
Obiceiul colindelor este și el unul foarte răspândit în lumea creștinilor ortodocși pe rit vechi. Gorski vijenac și Bozic Mladi sunt două cântece tradițional sârbești care se cântă în perioada Crăciunului.
După ce colindătorii se întorc la casele lor, familiile tradiționale se reunesc la o masă de post, denumită „Cina Sfântă”, după răsăritul primei stele pe cer, semnificație a astrului ce i-a călăuzit pe magi către locul Nașterii Mântuitorului.
Pe masa din Ajunul Crăciunului, ortodocșii de stil vechi pun aceleași bunătăți de post specifice sărbătorilor. Moldovenii, ardelenii sau minoritățile de ruși lipoveni, bulgari, ucraineni sau sârbi pregătesc câte 12 feluri de mâncare, în numele apostolilor. Compotul de prune afumate, grâul fiert cu nucă sau sarmalele de post cu hribi sunt mâncărurile care anunță, în noaptea Nașterii Domnului, o mare Sărbătoare.
În ziua de Crăciun, fiecare creștin ortodox de rit vechi merge la biserică, la Liturghie, apoi, la prânz familiile se reunesc la masa tradițională, cu preparate din purcel de lapte fript la jar, sarmale, pește, ciorbe și borșuri, zacuscă, totul stropit din abundență cu vin rubiniu și votcă.
Femeile pregatesc, pentru ziua de Crăciun, placinte cu dovleac in care pun monede, iar cel care găsește banii in timp ce mananca se spune ca va avea noroc tot anul.
Decorarea casei cu un brad este o practică la fel de întâlnită în spațiul ortodoxiei de rit vechi, cum este și la noi sau în Occident. Însă impodobirea bradului de Crăciun nu este un obicei specific.
LIPOVENII. BASARABENII. La lipoveni , pe 6 ianuarie este Ajunul cel sobru, in care se tine „sacelnic” – post negru. Staroverii merg la biserica la slujba de pranz, la vecernie, si apoi la slujba de noapte. Primul semn al Crăciunului e adus in biserica prin „Hristos Rajdaetsja”, o cantare religioasa, unicul colind al lipovenilor. Familia se aduna la masa de Craciun abia după o slujba scurta, care se face la biserica in dimineața sărbătorii. Inainte de a gusta din mancare, membrii familiei fac impreuna o rugăciune, cer binecuvantare si dezlegare pentru bucatele „de dulce”.
Rușii lipoveni pun pe masa de Crăciun preparate ca „haladet” – piftie pe care lipovencele o fac cu hrean, in loc de usturoi., lapsa (tăiței fierţi în supă de pui), vareniki, colțunașii în care lipovencele pun branza in locul umpluturii cu mere pe care au facut-o in post.
În Basarabia există obiceiul ca Ajunul Crăciunului să fie aşteptat cu pâine. Gospodinele coc din aluat ”crăciunelul”, un colac mic în forma cifrei opt, dar şi ”ajunelul”, care nu completează optul, adică doar vesteşte apropierea ajunului Naşterii Domnului. Aceşti doi colaci se agaţă, împreună cu flori de busuioc, la icoană şi se ţin până la sărbătorirea Sfântului Gheorghe, când se scot şi se dau la animale să le mănânce ca să la păzească de rele, pentru a păzi casa de spiritele rele şi ghinion. Cozonacii pentru aceasta sarbatoare sunt copti in forme rotunde. La masa de dulce mai vine si pestele – in ciorba, chiftelute ori sarmalute. Blini (clatitele) nu mai sunt umplute cu struguri, ca-n post, ci cu urda.
Specific mesei de Crăciun este „Haladetul” – piftia pe care lipovencele o fac cu hrean, in loc de usturoi. Cozonacii pentru aceasta sarbatoare sunt copți in forme rotunde. La masa de dulce mai vine și peștele – in ciorba, chiftelute ori sarmalute. Blini (clatitele) nu mai sunt umplute cu struguri, ca-n post, ci cu urda, iar in vareniki (coltunasi) lipovencele pun branza in locul umpluturii cu mere pe care au facut-o in post.
Cetele de colindatori, alcătuite din „cralasani” – copiii care canta in strana, la biserica, incep sa soseasca la casele lipovenilor după prânzul din ziua de Crăciun. „Hristos Rajdaetsja” (Sa-l slavim pe Hristos!) este cantat în colțul cu icoane specific locuințelor staroverilor.
Pe masa de Crăciun. ucrainenii din tara noastra pun 12 feluri de mâncare. Nu lipsesc colacul tradițional, grau fiert sau fructe. In timpul cinei de sărbătoare, copiii imita animalele din gospodarie, aducand binecuvântarea asupra lor. Ei vor fi rasplatiti mai tarziu de mosul care la ucraineni se numește „Crociun”. Sarcina colindatului revine flacailor. Ei au cantari specifice pentru tineri casatoriti, pentru batrani, pentru vaduvi si vaduve. Oprirea cea mai lungă o face însă „trupka” de colindat la casele fetelor nemaritate.
Dacă dintre colindatori face parte si iubitul ei, fata nemaritata trebuie sa rupa un colac, sa pastreze o jumatate, iar pe cealalta sa o dea baiatului, care o va împărți cu ceilalți din „trupka”.
În Ajun, în noaptea de 6 spre 7 ianuarie, la miezul nopţii, sârbii obişnuiesc să „aprindă banjak-ul”, adică să dea foc unei crengi de stejar. Conform traditiei, acest lucru le va aduce fericire şi noroc întreg anul. Crengutele semnifica puterea și tăria cu care va fi intampinat Noul An si paie, simbolizand locul unde s-a nascut Pruncul Iisus. Dupa slujba, fiecare credincios merge acasa, unde presara paie in toate incaperile locuintei si in curte și nu le mai matura timp de trei zile. Ei pun paie și la o icoana din casa și le lăsa acolo până la Crăciunul următor. Ortodocșii de rit vechi aprind apoi in casa o crenguta de stejar, după care asteapta colindatorii care vestesc nașterea Domnului.
Sarbii, bulgarii si ucrainenii din Banat La masa de Crăciun, obiceiul este să pună sub faţa de masă bani şi fân, pentru a atrage bunăstarea casei. Acestea sunt scoase de sub faţa de masă abia de Bobotează, pe 19 ianuarie.
ARMENII. Armenii ortodocși sărbătoresc pe 6 ianuarie Crăciunul, odată cu Boboteaza, potrivit primului calendar creștin. Mâine, pe 7 ianuarie, este prima zi de Crăciun pentru armeni. Potrivit traditiei inițiale a crestinismului, Iisus Hristor a fost botezat după 33 de ani, in aceeași zi in care s-a nascut – adică la 6 ianuarie. „Mosul” copiilor armeni este Gaghant Baba. Sărbătoarea vine după un post de o saptamana, in care tradiția spune ca trebuie consumate șapte feluri de mancare. Specifice sunt sarmalele cu linte, sarmalele cu stafide și alune, rulada cu naut si nuca, vinetele umplute cu legume, mancarea de palamida, salata de sfecla rosie cu nuca si rodie. La masa de Craciun, armenii mananca peste fiert, pilaf cu stafide și fructe uscate, legume fierte, mai ales spanac. Armenii îşi adresează de Crăciun urarea „Şenoravor nor dari ev surdznunt!“, care înseamnă „La mulţi ani şi naştere sfântă!“.
