Era o mohorâtă şi tristă după amiază de toamnă. Sătul de politică și de viruşi, stând în fața micului ecran, cu telecomanda gata de atac, am încercat să îmi umplu sufletul cu altceva. Şi tot străbătând planeta pe diverse latitudini, m-am oprit fără să-mi dau seama inițial despre ce e vorba, la o cântăreață ce susținea, se pare, un recital pe o scenă din Paris.
Atenția mi-a fost atrasă, în primul rând, de dramatismul dus la extrem al interpretării. Apoi, la o sporită dorinţa de a afla ceva mai mult despre soprana de pe scenă, am ales calea lui Bill Gates şi am aflat că era vorba despre o vedetă din Albania, născută la Tirana. Ermonela Jaho. Am fost uşor ruşinat, citind amănunte despre cariera sa, că nu auzisem până în prezent despre acest nume. Nume, pe care celebra publicaţie „The Economist” a numit o ” cea mai apreciată soprană din lume”. Am început să fiu din ce în ce mai atent şi mai interesat de această voce. Alternanţa ariilor s a dovedit a fi extrem de reuşită, pentru că, pe aceiaşi scenă, a apărut şi Charles Castronovo, un alt nume necunoscut mie. Un tenor american de primă mâna-nici nu se putea o mai bună alegere, având în vedere că Ermonela Jaho mi a întrecut orice aşteptări născut dintr un tată sicilian şi o mamă ecuadoriancă, o voce caldă şi extrem de penetrantă în acelaşi timp, de o sensibilitate aparte. Revenind însă la acest adevărat „cameleon liric”, e vorba desigur de soprană albaneză, am fost de a dreptul stupefiat, când, la finalul unei arii, interpretată cu un dramatism dezarmant, am observat că ochii Ermonelei Jaho au fost pur şi simplu invadaţi de lacrimi. Şi a fost prima oară când, după zeci şi chiar sute de interpretări ale unor mari artişti lirici din întreaga lume, pe care le am admirat de a lungul anilor, am observat acest fenomen. Atunci am făcut legătura cu acea reptilă care îşi schimbă culoarea pielii în funcţie de mediul înconjurător. La fel se întâmpla şi cu această fabuloasă voce a secolului 21. Îşi schimba în câteva secunde starea sufletească şi intră în pielea personajului pe care îl interpretează, la o asemenea intensitate, încât, la finalul ariei, lacrimile i se preling pe obraji. Câtă pasiune, câtă sensibilitate, câtă dăruire, cât talent. O adevărată pledoarie pentru opera şi plăcerile sale eterne. Ermonela Jaho, un suflet de artist adevărat, o raritate printre vocile scenei lirice actuale. Ascultaţi o ori de câte ori aveţi ocazia şi nu îi veţi rezista. Sigur.
Bogdan Crutescu
