Sportivul care îmi vorbește cu atâta pasiune despre sportul pe care îl practică de când se știe, are palmele bătătorite de furia apelor și tenacitatea adversarilor întâlniți în competiții. Cu mâinile acestea, Florin Marian Enache (n. 5 august 1995, la Tg.Carbunesti, jud.Gorj) a înălțat steagul României pe cel mai înalt catarg olimpic, la Paris. A fost o surpriză neașteptată, pentru că nimeni nu și-a închipuit că echipajul creat doar în câteva luni, alături de Andrei Cornea, poate urca pe prima treaptă a podiumului la întrecerea supremă. Asta s-a văzut și s-a simțit din afară, de pe malurile performanței. În barcă, însă, Florin Enache a fost tot timpul un învingător, întrucât nu a lăsat nimic neînvățat. A scotocit sâmburele victoriei în înfrângeri, iar laurii succesului nu l-au doborât.
– Aurul olimpic e o destinație finală sau un nou început?
– Aurul olimpic reprezintă, cu siguranță, o realizare uriașă și un moment de vârf în cariera oricărui sportiv. Însă, pentru mine, este atât o destinație finală, cât și un nou început. Este punctul culminant al multor ani de muncă și sacrificii, dar și o motivație puternică pentru a continua să evoluez și să îmi ating noi obiective în carieră.
– Cum și când ai început această frumoasă poveste în lumea canotajului?
– Povestea mea în canotaj a început în adolescență, când am descoperit acest sport prin intermediul unui profesor de sport, care preda la o școală apropiată de comuna unde locuiam eu. O doamnă antrenoare, Văsuț Alecu Elvira, a venit pentru o selecție națională și acest domn profesor, care locuiește în aceeași comună cu mine, i-a transmis că are un băiat înalt în Comuna Aninoasa. Și, de aici, viața mea s-a schimbat, am profitat la maximum de această oportunitate. Canotajul m-a atras prin disciplină, lucrul în echipă și senzația de libertate pe apă. De atunci, i- am dedicat nenumărate ore de antrenament, pentru a deveni din ce în ce mai bun.
– Anul acesta, tu și Florin Cornea ați explodat, pur și simplu, în marea performanță. La Szeged, ați devenit campioni europeni, acum, campioni olimpici, surprinzând istoria noastră în această probă, dar și prognozele. Când ați realizat că aurul olimpic poate fi o realitate?
– Am realizat că aurul olimpic poate fi o realitate în momentul în care am câștigat Campionatul European, în Ungaria, anul acesta. Acea victorie ne-a dat încredere și ne-a arătat că suntem capabili să concurăm la cel mai înalt nivel. De atunci, ne-am concentrat toate eforturile pe perfecționarea tehnicii și pe pregătirea mentală pentru aceste Jocuri Olimpice.
– Dacă ar fi să povestești în 3 cuvinte cursa învingătoare, care ar fi acestea?
– Determinare, sincronizare, victorie!
– Ce ar trebui să se știe despre campionul olimpic care ai devenit?
– Cred că este important să se știe că succesul meu este rezultatul unui efort de echipă și al susținerii constante din partea antrenorilor, familiei și colegilor. De asemenea, sunt hotărât să continui să muncesc din greu și să îmi aduc contribuția la dezvoltarea canotajului în țar. Ceea ce am primit eu, vreau să le ofer și altora.
– Ați ajuns în finală de pe locul 3, obținut in extremis, în semifinale, ultimul calificant. Ce secret v-a împins de la spate în cursa câștigătoare?
– Secretul nostru a fost credința neclintită în capacitățile noastre și dorința de a nu ceda niciodată, indiferent de circumstanțe. Am știut că, dacă rămânem concentrați și ne dăm toată energia, putem câștiga. Am făcut -o, chiar dacă nimeni nu ne dădea nicio șansă. Am avut un finiș formidabil, cred că i-am surprins pe toți, mai ales că am evoluat pe un culoar considerat nefavorabil.
– Dublul cu Andrei Cornea e de dată recentă. Nu știu dacă a împlinit un an… Cum v-ați găsit? Cine a pariat pe voi?
– Ne-am găsit prin intermediul antrenorului nostru, Antonio Colamonici, care a văzut potențialul în colaborarea mea cu Andrei Cornea. A fost o decizie inspirată, deoarece am reușit să dezvoltăm o chimie excelentă și să ne completăm reciproc pe apă. A pariat pe noi și, iată, nu a greșit.
– Cum se vede viitorul tău după Paris? Ce obiective se mai pot imagina?
– După Paris, îmi propun să continui să concurez la cel mai înalt nivel și să mă pregătesc pentru următoarele competiții internaționale. Obiectivele mele includ câștigarea altor medalii la Campionatele Mondiale și Europene, precum și promovarea canotajului în rândul tinerilor.
– De-acum, presiunea mediatică se mută pe voi. Nu mai vânați voi marii campioni, ci veți fi vânați! Va trebui să vă apărați poziția cucerită la Paris în toate competițiile. Sunteți pregătiți și pentru o asemenea perspectivă?
– Suntem conștienți de faptul că o dată ce ai ajuns în vârf, presiunea și așteptările cresc. Suntem pregătiți să ne apărăm poziția și să continuăm să muncim din greu pentru a ne menține la cel mai înalt nivel. Vom folosi această presiune ca motivație pentru a ne depăși limitele și a rămâne în frunte.
– Ultima întrebare îți aparține. Adresează-ți-o singur…
– M-aș întreba așa: care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de-a lungul carierei tale în canotaj, Florin Enache? Aș răspunde fără să stau pe gânduri: cea mai importantă lecție pe care am învățat-o este că succesul nu vine niciodată ușor și că fiecare eșec este o oportunitate de a învăța și de a te îmbunătăți. Perseverența și determinarea sunt cheia pentru a-ți atinge obiectivele, iar susținerea echipei este esențială.
Leonard Popa/ UZPR Bacău
