”Mi-aş dori ca cititorul, după ce a terminat ultima filă a cărţii, să continue să-şi amintească de cele citite, iar emoţia să stăruie în inima lui precum în a mea după ce mi-am destăinuit, în scris, trăirile.” – Veronica Pavel Lerner.
”Dar visul din copilărie şi din adolescenţă reprezentat de iubirea pentru Artă sub toate formele ei (muzică, pictură, scris) a urmărit-o cu tenacitate. [Veronica Pavel Lerner] A început să-l realizeze scriind în limba română – provocare aruncată lumii întregi! – la o vârstă pe care oricine ar caracteriza-o drept tardivă. Există însă oare vârstă tardivă pentru a deveni scriitor? Se pare că nu. […] Actualul volum de dialoguri ne oferă explicaţia şi justificarea imprevizibilului traseu către ieşirea la lumina literaturii.” – Mihai Zamfir.
”Mi-am dat seama, la un moment dat, că biografia Veronicăi Pavel Lerner e de roman. Un roman pe care autoarea ezita, amâna să-l scrie. Mi-am spus atunci că trebuie să încerc să forţez nota, să o provoc să-şi povestească viaţa de poveste, pentru frumuseţea şi, adesea, dramatismul ei, dar şi pentru accentele sale pilduitoare.” – Nicolae Băciuț.
Veronica Pavel Lerner
Aceste mărturii sunt cele care întâmpină cititorul pe coperta a patra a volumului ”Oameni – Repere – Mărturii. Nicolae Băciuț în dialog cu Veronica Pavel Lerner”, volum apărut de curând la Editura Vatra Veche din Târgu Mureș. Cartea a fost lansată pe Câmpul Românesc de la Hamilton, în Canada, țară unde Veronica Pavel Lerner a ales să trăiască. Arta dialogului este viață, este poveste, este surpriza pe care întrebarea o face fiecăruia dintre oamenii care au hotărât să încredințeze cărții tainele inimii și întâmplările vieții. Veronica Pavel Lerner a răspuns întrebărilor distinsului om de cultură Nicolae Băciuț, a acceptat provocarea de a se povesti, pentru că viața cu întâmplările ei poate fi și este subiect de roman. Nicolae Băciuț are vocația dialogului, iar prin ”oceanul de întrebări” a provocat un ”ocean de răspunsuri”, poate și pentru faptul că Veronica Lerner are, la rându-i, vocația dialogului. Este o carte despre viață, despre lupta cu viața, despre curajul de a o lua de la capăt într-o altă țară, o altă cultură, alte obiceiuri, altă lume.
”Veronica Pavel Lerner e un interlocutor de mare distincţie şi eleganţă, riguros, scrupulos, atent la cele mai mici detalii, până la… până la virgulă și punct. Ştie să povestească și are ce povesti. Dacă ar relua fiecare capitol al vieţii sale, ar putea construi edificii până la atitudini romanești.
Nicolae Băciuț
«Amintirile din copilărie» ale Veronicăi Pavel Lerner sunt savuroase, au parfumul Bucureștiului de altădată.
Tot traseul biografic, până la resuscitarea unor tentaţii din adolescenţă, de a face literatură sfidând vârsta, adună suficient material epic.
Nu ştiu dacă o va face sau nu. Dar ceea ce este cuprins în aceste pagini, sub genericul Oameni, repere, mărturii, este dovada peremptorie a existenţei unui filon bogat.
Şi aşa cum e, în fulgurări de dialog, această carte are toate datele dăinuirii – prin ceea ce spune, cum spune şi pentru cine spune.
E o carte recuperată, o carte salvată, o restituire necesară.” – Nicolae Băciuţ.
