Dramele istorice – în special cele centrate pe fapte de rezistență împotriva regimurilor autoritare – pot fi percepute ca avertismente. Vizionarea unui film precum drama de epocă a lui Jiří Mádl, „Waves”, atestă nevoia presantă de o presă liberă. Dar în capcanele sale asemănătoare unui thriller se află și o meditație asupra modului în care o astfel de nevoie se sprijină pe umerii tuturor.
„Valuri” se deschide cu un adevăr istoric fără echivoc: „Uniunea Sovietică ține țările est-europene sub controlul său” și arată imagini cu Stalin și URSS: „Orice semn de libertate este înăbușit cu forța”, afirmă un scurt prolog. Cenzura mass-media – și teama pe care o împrăștie – este răspândită. Anul este 1967 în Cehoslovacia și în acea țară nu există o organizație media mai mare decât Radio Cehoslovacia.
Amplasat în perioada premergătoare invaziei Cehoslovaciei, „Waves” urmărește felul în care cei care lucrează la Biroul Internațional de Știri de la Radio Cehoslovacia și care au servit drept ultim bastion împotriva autoritarismului care avea să preia complet controlul în 1968, când tancurile și trupele rusești au reprimat orice disidență deschisă față de Partidul Comunist din Cehoslovacia.
Potrivit variety.com, „Waves” se desfășoară ca un thriller de spionaj și relevă pe deplin, dramatic, munca riscantă și curajoasă pe care jurnaliștii de la Radio Cehoslovacia au realizat-o în anul care a precedat invazia. Libertatea presei nu este un simplu concept abstract; este un imperativ moral întruchipat, care se bazează pe profesioniști nevoiți în mod constant să facă alegeri personale grele care le-au tensionat relațiile cu colegii, prietenii și chiar familia.
Mai mult decât un portret al Radioului Cehoslovac ca far al rezistenței civice, filmul „Waves” este o operă despre cât de dificile pot fi alegerile morale morale în fața autoritarismului. (Roxana Istudor)
Foto: Facebook
