Istoria revine ca misiune specială istoricilor. Ei sunt cercetătorii abilitați să ne spună despre originea și trecutul societății omenești. Dar există și domenii separate cărora trebuie să le cunoaștem istoria pentru a le putea înțelege.
Noi, în calitate de publiciști, avem ca bază de folosire, în exprimare și mai ales în scriere, cuvintele. Este, nu mai puțin adevărat, că la început a fost „CUVÂNTUL”, așa cum se zice în Cartea Cărților. Iată, că nu vorbim despre altceva decât despre istorie. Dacă ne referim la medicină ca domeniu științific la început a fost durerea. Pentru înlăturarea ei a fost nevoie de terapie. Și așa mai departe…
Și acum să revenim la istoria ziaristicii. Folosesc această expresie, deoarece la început a fost „ZIARUL”, știrea zilnică. Această idee ne duce la Cetatea Eternă-ROMA. Fondatorul primului ziar la Roma a fost Caius Iulius Caesar, care în timpul cosulatului său a propus ca unul dintre senatorii tineri, de regulă un fost questor, învrednicit cu funcția de secretar să redacteze darea de seamă și s-o afișeze zilnic într-un loc central, unde se afișau și legile. Această publicație se numea „ACTA DIURNA”, adică știrile zilnice.
Acest lucru a avut un efect neașteptat și cu mult mai mare decât ce credea Caesar, căci populația din Roma trecea pe acolo și citea cu mult interes tot ceea ce se prezenta în material despre situația și interesul cetățenilor. Despre toate acestea vorbește Suetoniu, mare demnitar și scriitor, spunând că ordinul a fost ca toate procesele – verbale ale ședințelor senatului să fie redactate și publicate: „Instituit ut senatus diurna confierent publicarentur“. Sursa e luată din Constantin Iosif Drăgan, „Istoria românilor”, capitolul „Presa vremii“, paginile 73-74.
Aș insista pe termenul de „ziar” folosit în presă, alături de publicație sau periodic, pentru că el provine în mai toate limbi din „ZI”: În românește: zi-ziar; în franțuzește: jour-journal; în italiană: giorno-giornale; în germană: zeit-zeitung.
În presa românească sunt cunoscute primele ziare românești apărute în:
- Țara Românească (Muntenia): Curierul românesc, la București, În anul 1829, sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu;
- Moldova: Albina românească, la Iași, în același an (1829), la inițiativa lui Gheorghe Asachi;
- Ardeal: Gazeta de Transilvania, la Brașov, în anul 1838 sub ințiativa marelui cărturar ardelean George Barițiu.
Anii trec și presa românească se dezvoltă în toate timpurile, dar în urma evenimentelor din luna decembrie a anului 1989 apar publicațiile sătești. În acest sens în Timșoara ia naștere Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat. Urmează să ia ființă multe ziare rurale. La această Asociație este afiliată și publicația FOAIA SĂCOȘANĂ, pe care cu onoare o conduc, menționând că și ea are istoricul ei.
În ziua de 29 septemrie 2011 la ora 10 am avut o întâlnire la Muzeul Satului Bănățean de la Pădurea Verde din Timișoara cu preotul Vasile Suciu, secretar pe vremea aceea și muzeograful Ioan Traia, președinte. Scopul acestei întâlniri a fost să discutăm despre Forumul Publiciștilor Presei Rurale din Banat. Eu am făcut parte în calitate de membru din 12 februarie 2011 al acestei Asociații, însă n-avem FOAIE, adică ZIAR. Cu alte cuvinte eram publicist, fără publicație. Aici și atunci mi-a venit în gând ceva: Ce-am gândit și ce-am gândit?… Să scot o FOAIE!… Foaia satului meu: Sacoșu Mare, județul Timiș, cu scop informativ.
Am discutat și-am stabilit numele periodicului: FOAIA SĂCOȘANĂ. De asemenea i-am dat un moto din Octavian Goga: „Eu sunt oftatul care plânge/ Acolo-n satul meu din deal“, ceea ce se potrivește perfect localității Sacoșu Mare. Am mai avut o ultimă discuție în ziua de 5 octombrie 2011 cu muzeograful Ioan Traia și-am stabilit programul, formatul, precum și conținutul celor patru pagini. Se va distribui gratuit și va apărea trimestrial în 200 de exemplare, după cerințe.
Cu ajutorul bunului Dumnezeu, am reușit să scoatem la lumina tiparului periodicul FOAIA SĂCOȘANĂ, ANUL I, Nr. 1, 2011 la Editura EUROBIT. Data exactă a primului număr a fost 28 octombrie, iar cel de-al doilea 20 decembrie 2011. De atunci a apărut regulat, trimestrial, până-n anul acesta: ANUL DOMNULUI 2024.
Gheorghe Lungu
