În rândurile de mai jos, ne propunem a lămuri o problemă de vexilologie a Marii Uniri, apărută în ultimii ani, aceea de a afla cărei gărzi naționale române a aparținut un drapel din 1918. A fost acesta drapelul Gărzii Naționale Române din Alba Iulia sau drapelul Legiunii Române din Sibiu ? Apartenenţa drapelului Gărzii Naţionale Române din Alba Iulia este problematică, dar nu de nerezolvat. Garda Națională Română din Alba Iulia s-a constituit în 7 noiembrie 1918, inițial din 120 de ofițeri și soldați întorși de pe fronturi, organizați în patru batalioane, care au preluat garnizoana austro-ungară din oraș. Garda a organizat paza depozitelor militare din cetate, din care se aprovizionau gărzile din întreg comitatul Alba Inferioară, a asigurat restabilirea și menținerea ordinii și liniștii publice [1]. Această unitate cu caracter militar formată din gardişti voluntari a utilizat drapel propriu. În prezent un drapel atribuit acestei gărzi [2] se află în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României [3]. După forma pe care o are partea păstrată a drapelului respectiv – confecţionată din mătase bej (culoare cafenie foarte deschisă) – aproximativ un cerc cu diametrul de 0,57 m, având în partea inferioară o prelungire ovală prinsă până la completarea dimensiunii de 0,80 m – aceasta nu poate fi pânza propriu-zisă a drapelului, ci numai un fragment din ea, probabil partea (emblema n. n.), ce se găsea aplicată pe centrul acesteia [4]. În emblemă, pe fond bej s-a reprezentat pe o terasă, o acvilă naturală [5], în profil spre stânga, cu aripile semideschise. Pasărea este lucrată din mătase neagră şi cafenie. Acvila, simbol al vitejiei [6] face aluzie la originea comună. Acest drapel prezintă interes îndeosebi pentru inscripţia sa de pe flamură: LEGIVNEA ROMÂNĂ MDCCCCXVIII, inscripţie aplicată cu litere negre pe fondul bej [7]. Textul scris cuprinde denumirea unității cu caracter militar căruia i-a aparţinut drapelul – Legiunea Română, fără a o denumi [8] -, şi data 1918, scrisă cu cifre romane, anul când s-a confecţionat drapelul şi a avut loc măreţul eveniment. Denumirea de „legiune” folosită pentru gardă, ca şi anul 1918 scris cu cifre romane evocă originea comună şi continuitatea românească neîntreruptă. Aceasta a fost aleasă cu intenţia de-a rememora organizarea militară a românilor, făcând aluzie la Revoluţia Română de la 1848-1849, când revoluţionarii români transilvăneni, preluând ca model sistemul militar roman, l-au folosit pentru unităţile lor revoluţionare, obţinând strălucite fapte de arme. Înspre partea inferioară a emblemei, într-un cadru dreptunghiular vertical, s-a scris deviza de un interes deosebit: „VISVL DE VEACVRI SE ÎNDEPLINEŞTE”, care exprimă bucuria de a se înfăptui idealul de secole a tuturor românilor, unitatea naţională. În ceea ce priveşte înfăţişarea flamurii care nu se mai păstrează, ne raliem opiniei conform căreia fondul general al pânzei drapelului a fost tricolor, ceea ce corespunde atât tradiţiei, cât şi aspectului celorlalte steaguri care dăinuiesc de la acea dată, iar emblema fiind aplicată în centrul pânzei acesteia [9]. În 1996, într-un studiu despre inscripții aflate pe steaguri tricolore din timpul Marii Uniri, am prezentat și acest drapel, opiniind că flamura avea culorile tricolorului aşezate orizontal, cu albastru în partea superioară, galben la mijloc și roșu în partea inferioară [10]. Atât se știa atunci despre această piesă vexilologică (de la care se păstrează numai emblema), ulterior clasată în categoria Tezaur al bunurilor culturale naționale [11]. Apartenenţa acestui drapel este problematică, aşa cum am arătat mai sus. [12]. Cercetările vexilologice recente privind apartenenţa acestui însemn distinctiv au adus date și mărturii noi. Mai întâi trebuie spus că după Marea Unire, Asociația culturală ,,Astra” sibiană prin sarcinile propuse s-a preocupat de îmbogăţirea Muzeului din Alba Iulia şi membrii ei au adunat numeroase piese deosebit de valoroase legate de marele eveniment între care probabil și acest drapel, care apoi a ajuns din Sibiu la Muzeul din oraşul Unirii. Şi acolo a rămas. În 1971, el a fost luat de la muzeul albaiulian și dus la Muzeul Național de Istorie a României fiind înregistrat şi introdus în circuitul ştiinţific ca drapel al Gărzii Naționale Române din Alba Iulia [13]. Dar, – conform informațiilor noastre – nu credem că acest drapel a fost al Legiunii Române din Alba Iulia, după cum vom demonstra mai jos. În acest sens, menţionăm că în lucrarea dedicată Gărzii Naționale de la Alba Iulia, autorii nu amintesc nimic despre drapelul acestei gărzi. Mai mult încă, în anul 2018, la Centenarul Marii Uniri drapelul Gărzii Naţionale Române din Alba Iulia a fost reconstituit de către muzeografi: flamura tricoloră din trei fâşii egale şi orizontale având culorile roşu sus, galben la mijloc şi albastru jos, fixată pe o hampă ce are înfăşurată, sub formă de spirală, o panglică reprezentând tricolorul românesc. Dar, atunci care este apartenenţa drapelului tricolor cu emblemă pe flamură, prezentat mai sus ? Încercăm a afla cu ajutorul unei vechi fotografii [14]. Conform acestui izvor istoric documentar, el înfățișează legionarii români din Sibiu cu drapelul, după sfințirea acestuia în Catedrala Mitropolitană sibiană, în noiembrie 1918. În imaginea fotografică apar în fața catedralei membrii Legiunii Române Sibiu, în uniformă militară austro-ungară, alături de care se văd numeroși bărbați, femei, fete și băieți îmbrăcați de iarnă. Unii dintre gardişti erau înarmați iar alţii purtau pe brațul stâng banderola tricoloră [15]. Unul dintre gardişti avea pe braţul stâng cordon (brasardă) alb. Ținând cont de înfăţişarea drapelului din imaginea fotografică în care se distinge bine dispunerea culorilor la hampă şi emblema de pe flamură, l-am reconstituit [16] (vezi reconstituirea). Flamura acestuia era confecționată probabil din mătase (ca şi emblema), alcătuită din trei fâșii cusute între ele și avea format dreptunghiular. Privind cu atenție drapelul ţinut de stegar în imaginea fotografică, distingem faptul că flamura avea culorile dispuse perpendicular pe hampă, cu roșu în partea superioară, galben la mijloc și albastru în partea inferioară. În centru, pe culoarea galbenă avea aplicată – o emblemă asemănătoare – cu cea prezentată mai sus. Din păcate, datorită faptului că flamura nu este perfect desfăşurată, în fotografie nu se vede dacă lângă emblemă exista şi o inscripție, cum are emblema drapelului atribuit Gărzii Naționale Române din Alba Iulia. Hampa acestui drapel a fost confecționată din lemn și vopsit probabil în culoare maro. Pe lângă această fotografie, există şi alte informaţii despre drapelul Legiunii Române din Sibiu. O biografie a lui Iosif Stoica participant la evenimentele care au avut loc în toamna anului 1918, la Sibiu și delegat la Marea Adunare Națională lămurește problema prezentând date despre Legiunea Română din Sibiu și drapelul ei [17]. Astfel, acest martor ocular scria: ,,La 1 noiembrie 1918, eram în căutarea unui șef român al garnizoanei din Sibiu […]. După multe chibzuiri am mers la dl. maior [Valeriu n. n.] Liuba, care imediat a acceptat propunerea noastră și a început constituirea ,,Legiunii Române Sibiu” instalând comandamentul la Seminarul Teologic” [18]. În 4 noiembrie 1918 s-a luat iniţiativa înfiinţării Legiunii Române din Sibiu. Ea s-a înființat în 5 noiembrie 1918 [19]. În 6 noiembrie 1918, Sfatul militar al Legiunii Române Sibiu publica un Apel: ,, […] pentru a apăra interesele sfinte ale neamului, a ține buna rânduială și liniște, în deplină înțelegere cu celelalte națiuni, cu care locuim împreună pe acest colț de pământ, am format sub comandă românească a ofițerilor de un sânge cu noi o /Legiune română/ sub steagul nostru tricolor, căruia îi jurăm credință nestrămutată”[20]. Acelaşi participant la evenimentele din oraşul Sibiu, adăuga: ,,Doamnele din Sibiu au confecționat steagul tricolor pe care conform instrucțiunilor președintelui ASTREI, A. Bârseanu s-a scris cu litere de aur ,,Visul de demult se îndeplinește”. Cu acest steag a mers la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia, compania de gardă a L. R. S. (Legiunii Române Sibiu)” [21]. Acceptarea rolului important al Legiunii Române, pentru românii din Sibiu a fost simbolizată și prin ceremonia de sfințire a steagului acesteia în Catedrala ortodoxă în prezența celor doi preoți ai Legiunii, dr. Aurel Crăciunescu și preotul greco-catolic M. Gherghel [22]. Dat fiind faptul că pentru Legiunea Română din Sibiu există fotografia ca izvor documentar, în care se vede drapelul acesteia, este menționată inscripția de pe flamură de către martorul ocular, deși nu în întregime (anul nu este menționat, explicabil, datorită scrierii cu cifre romane, sau nu și-a amintit), iar pentru drapelului Gărzii Naționale Române din Alba Iulia, nu cunoaștem date concludente, opiniem că drapelul tricolor cu emblema şi inscripţia a aparţinut Legiunii Române din Sibiu. Prin acest articol am dorit a face o îndreptare vexilologică, privind apartenenţa drapelului tricolor cu emblemă şi inscripţie, datat MDCCCCXVIII [1918] care a aparţinut Legiunii Române din Sibiu, greşit atribuit Gărzii Naţionale Române din Alba Iulia.
Note bibliografice:
[1] Gărzile Naţionale Române erau numite uneori şi legiuni ca cele de la Cluj şi Sibiu (sau Mediaş şi Alba Iulia n. n.); vezi Ştefan Pascu, Marea Adunare de la Alba Iulia, încununarea ideii, a tendinţelor şi a luptelor de unitate a poporului român, Cluj, 1968, p. 344. Despre Garda din Alba Iulia, vezi pe larg: Ioana Rustoiu, Tudor Roșu, Marius Cristea, Liviu Zgârciu, Garda Națională de la Alba Iulia, Alba Iulia, Cognitiv, 2019, pp. 5-6. În Cuvânt înainte autorii menționează: ,,Fără a trata exhaustiv subiectul Gărzii Naționale de la Alba Iulia”, p. 8.
[2] Vezi Elena Pălănceanu, ,,Steaguri din colecția Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România”, în Muzeul Național, I, 1974, p. 143.
[3] Muzeul Naţional de Istorie a României; drapelul Gărzii din Alba Iulia a fost transferat de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia; cf. proces-verbal nr. 1751 din 2 aprilie 1971, cu număr de intrare în muzeu 4193, nr. inv. 66432.
[4] Elena Pălănceanu, op. cit., p.143.
[5] Elena Pălănceanu interpretează această pasăre ca fiind un ,,corb”; ibidem., p. 143.
[6] Acvila exprimă curaj, zbor spre înălţimi, hotărâre în realizarea aspiraţiilor; Maria Dogaru, Aspiraţia poporului român spre unitate şi independenţă oglindită în simbol heraldic, Album heraldic, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981, p. 13. În steme şi în devize, vulturul este simbolul puterii şi al maiestăţii; Marcel Sturdza-Săuceşti, Heraldica. Tratat tehnic, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1974, p. 77.
[7] Vezi și Augustin Mureşan, ,,Inscripţii aflate pe steaguri tricolore din timpul Marii Uniri a românilor de la 1918”, în Ziridava, XIX-XX, 1996, p. 419.
[8] Despre Garda Națională de la Alba Iulia, vezi şi: Ioan Pleşa, ,,Formarea şi activitatea consiliilor naţionale din judeţul Alba, în luna noiembrie 1918”, în Apulum, VII/II, 1969, pp. 385-408; idem, ,,Colaborarea Consiliilor Naţionale Române din Comitatul Alba Inferioară cu Consiliul Naţional Român Central din Arad pentru pregătirea Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918”, în Ziridava, VII, 1977, pp. 251-252; Ioan Pleşa, Octavian Rotar, ,,Contribuţia românilor din Comitatul Alba Inferioară la Adunarea Naţională din 1 Decembrie 1918”, în Revista Arhivelor (Supliment), 1979, pp. 166-168; Ionela Simona Mircea, ,,Rememorări, 1918. Gavril Crişan, despre Garda Naţională de la Alba Iulia”, în Armata română şi patrimoniul naţional, Bucureşti, Ed. Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2010. În ceea ce privesc forțele militare care au asigurat buna desfășurare a Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, ele au cuprins și un batalion al Legiunii Române din Sibiu, o companie de la Săsciori și diferite alte formațiuni de la Sebeșul Săsesc, Lancrăm, Săliște, toate, pe acea vreme, făcând parte din comitatul Sibiu (Ioan Pleșa, ,,Legături ale sibienilor cu românii de pe meleagurile Albei, în perioada realizării Unirii”, în Dacoromania, nr. 19, 2004).
[9] Elena Pălănceanu, op. cit., p. 143.
[10] Augustin Mureșan, op. cit., p. 419.
[11] Pentru valoarea sa istorico-documentară, acest drapel a fost clasat în categoria, Tezaur, vezi Bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național, Ordin de clasare 2785/21. 08. 2003, poziția 35.
[12] Vezi Augustin Mureșan, Laurențiu-Ștefan Szemkovics, Steaguri tricolore din timpul Marii Uniri, Arad, Ed. Gutenberg Univers, 2020, p. 37, nota 11.
[13] Elena Pălănceanu, op. cit., pp. 142-143.
[14] Fotografie originală la Complexul Muzeal Arad, Fond Muzeu Oraș, nr. inv. 1027/a. Pe verso explicaţia: Legionarii Români 1918-1919. După sfințirea drapelului în Catedrala Mitropolitană din Sibiu. După deslipirea Ardealului de Ungaria. De la domnul căp[itan] Aurel Sîmtion secretarul general al Uniunii f.[oștilor] Legionari Români 1919-8-1919. De la această uniune se păstrează drapelul în colecţia Muzeului Brukenthal, vezi Dan Ivănuş, ,,Drapelul Uniunii Foştilor Legionari Români din Sibiu 1918-1919”, în Sargeţia Acta Musei Devensis, XXXIV, 2006, pp. 369-371.
[15] Despre purtarea acestui însemn distinctiv, ziarul „Românul” din Arad, în numărul său din 26 octombrie/8 noiembrie 1918, la rubrica „Organizația Gardei naționale române”, la punctual 5/c Adjustarea, relata: „Gardiștii folosesc uniforma militară de care dispun ori veșminte civile. Ca insignie poartă gardiștii un brățar tricolor la brațul stâng cu inscripția „Garda națională română”. Până când se vor pune la dispoziție astfel de brățare sunt a se folosi brățare provizorice” („Românul”, Arad, anul VII, nr. 1, din 26 octombrie/1noiembrie 1918, p. 3).
[16] Reconstituirea drapelului Legiunii Române din Sibiu a fost făcută fără pretenţia de a fi epuizat în totalitate subiectul, aşteptând opiniile celor interesaţi, iar asupra reconstituirii prezentate ne rezervăm pentru noi şi a altora dreptul de a relua subiectul.
[17] Iosif Stoica s-a născut la 15 august 1891 în Geoagiu, vezi Ioachim Lazăr, Hunedorenii și Marea Unire, Deva, Ed. Karina, 2018, p. 186, apud Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 Decembrie 1918, Mărturii ale partcipanților.Ioachim Crăciun, Documente la un sfert de veac de la Marea Unire, vol. I, Ed. Academiei Române, 2005, pp. 344-349.
[18] Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, vol. I, op. cit, pp.349.
[19] Andrei Bârseanu, ,,Activitatea Consiliului Naţional din Sibiu. Un memoriu”, în Transilvania, Anul LIII, nr. 11-12,1922, p. 705.
[20] ,,Telegraful român”, Sibiu, LXVI, nr. 114 din 27/9 noiembrie 1918, 6, p. 453.
[21] Iosif Stoica, Memoriu, apud Ioachim Lazăr, op. cit., p. 188.
[22] Valeria Soroștineanu, Legiunea Română din Sibiu (https://www.academia.edu/39564821/Legiunea-Română-din-Sibiu) (accesat la 08. 11. 2022).
Dr. Augustin MUREȘAN