Jurnalistul ieşean Vasile Arhire, producător executiv la TVR Iaşi, oferă publicului o nouă carte. „Ghici cine (re)vine la cină” (II) înseamnă 18 interviuri-portret cu oameni care au lăsat urme adânci, semnificative, în societate: Marin Burlea, Theodor Codreanu, Traian Cohal, Dan Cristea, Norina Forna, Ioan Holban, Mircea Radu Iacoban, Aurica Ichim, Alexandru Jula, Sabin Păutza, Aurel Placinschi, Dumitru Popescu, Liviu Suhar, Grigore Tinică, Constantin Tofan, Ella Urmă, Lucian Vasiliu, Sofia Vicoveanca. Volumul a apărut la Editura Junimea din Iaşi.
Arta dialogului: civilitate și empatie
Un ziarist francez, Nicolas Truong, a definit interviul drept „arta de a asculta”. Definiția i se potrivește ca o mănușă lui Vasile Arhire ale cărui dialoguri cu diferite personalități excelează, înainte de orice, prin răbdare și prin civilitate. Este un lucru ce trebuie subliniat pentru că unii jurnaliști cred că agresivitatea le mărește audiența și că scoaterea brutală la iveală a defectelor sau a greșelilor trecute ale interlocutorului satisface gustul publicului avid de „senzațional”. Or, citind cartea lui Vasile Arhire, constați că oameni cu o carieră strălucită îți vorbesc în chipul cel mai firesc despre lucruri excepționale, despre reușite memorabile, fie de operații pe cord deschis, fie de concerte la New York – ca să dau doar două exemple dintre multe altele. A aduce, pe nesimțite, excepționalul în zona normalității e încă o reușită a celui care stăpânește „arta de a asculta”. Remarcabilă este, apoi, capacitatea de a se „mișca”, parcă fără efort, pe teritoriile cele mai diverse, în funcție de profesiunea și de preocupările interlocutorului. Iar invitații săi vin din felurite direcții: matematică, literatură, informatică, medicină, muzică ușoară, muzică simfonică, agronomie, hidrotehnică, pictură, muzică populară, operă. Intervievatorul le pune întrebări stimulatoare, nu se grăbește, nu îi presează, relansează dialogul ori de câte ori are impresia că acesta riscă să treneze. Nu lasă nelămurită o neclaritate, nuanțează, scoate în evidență ceea ce i se pare important.
Cei care au urmărit la televizor Ghici cine vine la cină știu că emisiunea are un ritual al ei, gazda dorind să creeze o atmosferă de convivialitate, primindu-l pe invitat cu deferență, fără familiarități stridente dar și fără salamalecuri deplasate. Transcrise, interviurile își păstrează autenticitatea: ele trec, astfel, încă o probă de foc.
Alexandru Călinescu
critic literar
