De la renașterea microbilor antici până la sfârșitul asigurării proprietății, tehnicile de modificare a radiațiilor solare și anxietatea ecologică a tinerilor, un nou raport lansat pe 18 iulie 2024 de Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) și Consiliul Internațional pentru Știință (CIS) anticipează „emergente provocări” referitoare la climă (https://news.un.org/fr/story/2024/07/1147166): într-o abordare prospectivă pe termen mediu și lung, studiul identifică opt schimbări majore care accelerează tripla criză actuală care se referă la schimbări climatice, pierderea naturii și a biodiversității, poluare și deșeuri.
Originalitatea raportului constă în semnalarea, în cadrul celor opt mari riscuri, a 18 „semnale de schimbare”. Aceste tendințe majore, care reprezintă riscuri serioase și, mai rar, promisiuni de progres, au fost identificate de sute de experți din întreaga lume, prin consultări. Raportul intitulat „Navigating New Horizons – Global Outlook on Planetary Health and Human Wellbeing”, abordează complexitatea unei „policrize” ale cărei mecanisme sunt împletite:
1. Schimbări climatice „ireversibile” și riscuri pentru sănătate
Potrivit raportului, „lumea se apropie din ce în ce mai mult de schimbările de mediu care ar putea fi ireversibile”. Un sistem vast de curenți oceanici, numit circulația de răsturnare a meridianului atlantic – din care face parte Curentul Golfului (Gulf Stream) – reprezintă un element cheie în reglarea climei. Gulf Stream aduce în emisfera nordică și în cea sudică apa caldă din zona ecuatorului îmblânzind astfel clima pe țărmurile și regiunile aflate în apropiere. Prăbușirea sa ireversibilă ar putea avea loc după 2057, potrivit studiilor: „având în vedere amploarea impacturilor care ar urma, ar fi practic imposibil să ne adaptăm la schimbările climatice care vor urma”.
Topirea permafrostului arctic, datorată încălzirii globale riscă să elibereze microbi antici și să genereze epidemii. Acest fenomen a provocat deja o epidemie de antrax în Siberia în 2016, ucigând oameni și animale. Sunt posibile și noi zoonoze, boli infecțioase transmise de la animale la om precum SARS, Ebola sau Covid. Rezistența virusurilor este în creștere la antibiotice, ceea ce va face bolile comune mai dificil de tratat. În cele din urmă, riscul impactului neprevăzut al substanțelor și materialelor chimice nocive este real, în măsura în care abia 5% dintre substanțele chimice cunoscute sunt supuse măsurătorilor de mediu.
2. Lipsa resurselor necesare tranziției
Marele paradox al adaptării la schimbările climatice – cererea de minerale și metale rare, esențiale pentru a alimenta tranziția către consumul net zero – este de așteptat să se multiplice până în 2040. Extracția de litiu, cupru, cobalt, nichel și pământuri rare, printre altele, riscă nu doar să agraveze poluarea și deșeurile, ci și să declanșeze noi conflicte.
Un alt risc care trebuie luat în calcul este expansiunea rapidă a activității spațiale și a resturilor spațiale orbitale, care pot deteriora stratul de ozon și pot submina stabilitatea geopolitică.
3. Inteligență artificială, transformare digitală și tehnologie
Inteligența artificială (AI) și transformarea digitală pot oferi cu siguranță soluții. Ele vor avea totuși repercusiuni asupra mediului prin cererea crescută de minerale și pământuri rare necesare dezvoltării tehnologiilor respective, precum și prin resurse de apă necesare. Utilizarea AI în sistemele de arme și aplicațiile militare, precum și dezvoltarea biologiei sintetice, trebuie examinate și din perspectivă de mediu.
Un semnal de schimbare pozitivă implică „apariția unei mentalități de învățare continuă și „exnovare” – un termen care se referă la obiceiul mai acceptat de a schimba radical modelele de consum și producție. Acest lucru ar impulsiona o „nouă paradigmă în care status quo-ul nu ar mai fi acceptat și ar predomina tranzițiile durabile”.
Se vorbește din ce în ce mai mult de modificarea radiaţiei solare care ajunge pe Terra: această geoinginerie își propune să trimită reflexiile Soarelui înapoi în spațiul cosmic pentru a limita creșterea temperaturilor. Aplicarea acestei tehnologii ar avea un impact imediat asupra schimbărilor climatice, dar prezintă multe riscuri: efecte nedorite în regiunile polare și la tropice, risc de încălzire crescută în caz de încetare a aplicării tehnologiei etc. „Alegerea de a ignora acum aceste tehnologii ar putea comporta, de asemenea, riscuri, lăsând societatea și factorii de decizie politică prost pregătiți și îndrumați”, notează raportul.
4. O nouă eră a conflictelor
Conflictele armate și violența cresc și evoluează: „între 2021 și 2023, o creștere dramatică a victimelor a fost cauzată de patru conflicte: războaiele civile din Etiopia și din Sudan, invazia rusă a Ucrainei și conflictul din Gaza”. În această perioadă au fost înregistrate nu mai puțin de 59 de conflicte de stat între 34 de țări, „cel mai înalt nivel după 1946”.
Aceste conflicte degradează și poluează ecosistemele, agravând vulnerabilitatea populațiilor afectate. „Semnalele schimbării” aici se referă la o modificare în modul de a duce războiul prin apariția sistemelor de arme autonome și de inteligență artificială, precum și prin „utilizarea agenților biologici”.
5. Deplasări forțate masive de oameni
Una din 69 de persoane este strămutată forțat astăzi, aproape de două ori mai mult decât acum zece ani. Prin cele 120 milioane de persoane strămutate în aprilie 2024, din cauza conflictelor sau schimbărilor climatice, 1,5% din populația lumii este afectată. Riscurile asociate acestui fenomen sunt spațiile sociale nelocuibile, cauzate de schimbările climatice, cu deplasări de populație care au devenit deja normale.
6. Inegalități în creștere
„Cei mai bogați 10% dintre oameni concentrează mai mult de trei sferturi din averea totală, în timp ce, cei mai săraci 50% au doar 2% sau aproape nimic”. Consecința ecologică de aici este că „1% dintre cei mai bogați și cei mai săraci 66% generează același nivel de emisii”.
Două tendințe posibile sunt asociate cu aceste inegalități: „micro-mediul privatizat” presupune „crearea de habitate cu acces privat, uneori artificial, oferind serviciile unui ecosistem stabil” doar indivizilor care sunt„membri plătitori” și încetarea asigurărilor pe proprietăți situate în zone prea expuse. În mod clar, companiile de asigurări nu mai doresc să acopere zonele care au devenit prea riscante, ceea ce „forțează guvernele să intervină pentru a preveni prăbușirea pieței imobiliare”.
7. Dezinformare, declinul încrederii și polarizare
Raportul menționat notează proliferarea dezinformarii și a știrilor false, fenomene flagrante în recenta criză Covid-19, dar și diseminarea unor teze sceptice față de climă, cu repercusiuni politice soldate cu o creștere a populismului. Unul dintre riscurile asociate se referă la „luarea deciziilor din ce în ce mai detașată de dovezile științifice, sub efectul retoricii populiste și al presiunii comunitare”.
Un alt pericol este „anxietatea ecologică, o criză emergentă, ascunsă, dar evidentă”. Această criză are consecințe asupra sănătății mintale a copiilor și tinerilor, afectând bunăstarea generală. Subvențiile în creștere pentru sectorul petrolier reprezintă un alt risc, împiedicând investițiile în energie curată, cu un regres în eforturile de tranziție energetică.
În cele din urmă, apar riscuri crescute de corupție pentru compensarea emisiilor de carbon. Acest scenariu are în atenție „proliferarea proiectelor frauduloase de captare a carbonului, subminând eforturile de atenuare”; în felul acesta, încrederea în piețele de compensare a emisiilor de carbon s-ar prăbuși.
8. Guvernanța climatică
Guvernanța se schimbă, marcată de scăderea încrederii în instituțiile publice și de influența tot mai mare a actorilor nestatali: ONG-uri, multinaționale, superbogați, companii mercenare și crima organizată.
După summitul de la Copenhaga din 2009 (COP 15), limitele proceselor interguvernamentale în favoarea climei au devenit clare, la fel ca și necesitatea unei abordări mai descentralizate a guvernanței climatice. Astăzi, cadrul de reglementare al tratatelor internaționale este completat de acțiuni desfășurate de rețele transnaționale de orașe, companii și grupuri ale societății civile.
Tendințele legate de guvernanță se concentrează pe „noile instrumente de redirecționare a fluxurilor financiare globale”: cerințele guvernamentale privind impactul asupra mediului al operatorilor economici și sancțiunile impuse au un efect concret asupra prețurilor acțiunilor și a investițiilor. Reziliența locală în rețea conduce la comunități „frustrate de eșecurile guvernamentale”, care devin astfel „forța motrice principală” a acțiunilor de creștere a rezistenței la schimbările climatice.
Concluzii
„Ritmul rapid al schimbărilor, al incertitudinii și al evoluțiilor tehnologice la care asistăm, pe un fundal de turbulențe geopolitice, înseamnă că orice țară poate fi destabilizată mai ușor și mai des”, potrivit opiniei exprimate de Inger Andersen, director executiv al UNEP. Cu toate acestea, se conturează căi către soluții: astfel, raportul recomandă adoptarea unui nou contract social care implică o gamă variată de părți interesate, inclusiv populațiile indigene, și care permite tinerilor să participe mai activ și să regândească măsurile de progres.
Guvernele și companiile pot introduce, de asemenea, ținte și indicatori pe termen mai scurt pentru a fi mai „agile” și adaptabile în guvernanța climatică. În cele din urmă, munca privind cunoașterea problemelor, monitorizarea și datele ar face posibilă „orientarea guvernanței” într-un mod informat, conchide raportul.
Emilian M. Dobrescu, UZPR
Edith Mihaela Dobrescu, Institutul de Economie Mondială
Foto: pixabay.com
