Ce-aș mai cumpăra, îmi ziceam cu ceva timp în urmă, privindu-i pe Dan Toma Dulciu (eminescolog renumit, trăitor la Viena), pe Claudia și Theodor Damian(nume de care revista ,,Lumină lină” își leagă de ani buni apariția la New York), ce aș mai cumpăra gândeam admirându-i înalt pe acești deosebiți oaspeți ai UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA veniți de peste mări și țări, mai exact spus din Austria și SUA, cu cât drag aș mai cumpăra fie și câte o fărâmă din fiecare, din felul lor de a fi, la o adică m-aș mulțumi cu firimituri din exuberanța lor, din patosul cu care transmit lumina românismului însipetată de ei mereu la purtător, cum putem spune, fiindcă această lumină ei o au necontenit în suflet, o poartă pretutindeni, peste tot cu ei, ce-aș mai cumpăra puțin, oricât de puțin din fiecare, să pot duce cu mine, în itinerarele mele pe oriunde, însemne ale tezaurului de simțire românească cum am observat că sunt distinșii musafiri și prieteni ai breslei gazetărești din România, și-aș mai cumpăra, de asemenea, fie și o feliuță de Marina Musset, mi-ar prinde bine amestecul dumnezeiesc de simțire și gând al acestei doamne cu totul aparte, medic oncolog de calibru divin confirmat de miracolul vindecării unor pacienți mângâiați de speranțele izbânzii binelui, așa îmi ziceam într-un răstimp de mai demult petrecut la San Remo în preajma uimitoarei vindecătoare de răni ale trupului și sufletului, așa îmi trecea prin gânduri unul de prețuire pentru ia românească împământenită de prietena Ileana Zamfir în împrejurimile Kolnului, cât de fericit aș fi să pot cumpăra ceva din dorul ei de noi, așa îmi ziceam și mai încoace, la Chișinău, la sărbătoarea Zilei Limbii Române, când aș fi vrut să-mi cumpăr pentru uzul cotidian, dar și pentru a păstra în rezerva specială de sintagme ofensive, utile în caz de nevoie, câteva esențe de Iuliana Gorea Costin, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Eugen Doga, chintesențe de românism în stare pură și în perpetuă acțiune, care au dinamizat prin prezența lor participarea unei delegații a UZPR la inegalabila manifestare de la Chișinău din 31august a.c., și, desigur, mi-aș fi cumpărat, exact în timpul alocuțiunii rostite cu acest prilej, de Excelența Sa Bartlomiej Zdaniuk, Ambasadorul Poloniei în actuala Republică Moldova, ceva din exemplaritatea unei demnități neostentativ mobilizatoare, ascultându-l m-am simțit dintr-o dată și mai român, și mi-aș mai cumpăra, chiar sunt în căutarea lui acum privind constelația de deasupra, m-aș împroprietări cu un car de stele, să-mi lumineze imensitatea mulțumirii de a fi român, întotdeauna dar mai cu seamă la greu, și, o, desigur, nu încape nicio îndoială, mi-aș cumpăra oricând, oricât și fără niciun fel de tăgadă EMINESCU, cristale nestemate din dinamizatorul și înlesnitorul, pentru eternitate, al respirației românești dincoace și dincolo de Prut, aici și pretutindeni, acum și întotdeauna, dar, firește, nimic din toate acestea nu poate fi cumpărate, e suficient să le prețuim adânc, înalt, oricând, nemărginit…Firiță Carp / UZPR
