Am primit recent nr. 1 (Volumul V)/2025 al Revistei de cultură română din Canada, „Repere Literare”, care apare la Montreal, Canada, sub conducerea scriitorului și jurnalistului Leonard I. Voicu, președintele Asociației Canadiene a Scriitorilor Români (A.C.S.R) și, din 2024, membru al UZPR, Filiala Presa Culturală. Revista, care a primit din 2024 și calitatea de Publicație care apare sub egida UZPR, reunește scriitori de limba română, dar și autori locali, francofoni, de pe toată coasta de Est a Canadei, fiind, împreună cu Cenaclul Literar „Mihai Eminescu”, de pe lângă Catedrala Ortodoxă „Buna Vestirea”, condus de asemenea de către Leonadrd I. Voicu, vocea cea mai autorizată a emigrației culturale române din capitala Provinciei Quebec. Cel mai recent număr al revistei, bogat ilustrat de artistul plastic de la București, Mihai Cătrună, de asemenea membru al Filialei Presa Culturală, reunește atât scriitori care locuiesc în Canada, precum poeta și memorialista Veronica Pavel Lerner, de asemenea membră a UZPR, Filiala Presa Culturală, pictorița Rodica Vinca, președinta Uniunii Artiștilor Plastici și Muzicienilor Români din Canda, profesoara din Hamilton, Ontario, Mihaela Victoria Ignat, profesoara și prozatoarea Silvia Marioara (Ionescu), prozatorul David Kimel, poeții Gabriel Beer și Lilian Curevici, iar din țară, criticii literari Victor Atanasiu și Gheorghe Dobre, poeții Ștefan Doimăneanu și Nicolae Cabel, publicistul George Dimitriu, mai nou și membru al Filialei Presa Culturală, iar ca invitați speciali profesorul Jacques Bouchard, de la Univesitatea din Montreal, și profesorul Ovidiu Constantin Cornilă, de la Universitatea din Madrid. Mai semnează, ca de obicei, Marian Nencescu, un editorial despre Anul Cultural Eminescu („Eminescianismul, azi”) și, desigur, Leonard I. Voicu, o proză scurtă din volumul „Erori de programare”, apărut în 2024, la Editura Eikon, din București.
Pe coperta a IV-a a revistei (tipărită în condiții de lux, 38 pagini, full color) regăsim și un comentariu despre cartea scriitoarei nonagenare prof. Elena Buică, din Toronto, „Răsfoind scena vieții”, semnat de un alt jurnalist, din țară de această dată, Gheorghe A. Stroia, la rândul său membru al Presei Culturale, și redactor-șef al site-ului „Armonii culturale”: „Pentru mine faptul că v-am putut re/descoperi a fost o extraordinară bucurie, știind că acolo, departe, cineva simte și gândește românește, arătând acestei lumi ce are românul mai frumos, inteligernța, noblețea rădăcinilor și dorul nestrămutat”. Pe aceeași copertă este prezentată și cartea poetului româno-canadian Gabriel Beer, apărută recent la Editura Coresi, din București. Interviul revistei aparține, ca de obicei, pictoriței Rodica Vinca, care a discutat cu pianista Dana Nigrim, urmașa unei familii de intelectuali brașoveni, stabilită de mai mulți ani în Canada. „Viața muzicală din Canada este diferită de cea din România. Spre deosebire de stagiunea Operei Române, care durează non-stop, în Canada există perioade mai lungi neacoperite, și perioade când sunt montate și câte 5-6 opere într-o stagiune, într-un interval mai scurt. Aici recitalurile presupun costuri mari, de aceea programarea lor este problematică”. Totuși, artista recunoaște mă muzica îi mai alină dorul de țară, la fel discuțiile cu părinții și amintirile din preajma Poienii Brașov. Discuția despre muzică este completată și de aprecierile profesioniste de data aceasta, venite de la o practicantă (în tinerețe) a muzicii clasice, Veronica Pavel Lerner, de data aceasta despre Joseph Haydn, maestrul „Simfoniilor”, ciclu cărora scriitoarea le dedică un poem indedit (în limba franceză, desigur, după cum sunt și titlurile celor mai cunoscute simfonii ale lui Haydn). Despre domniile fanarioților a scris cu multă aplicație unul dintre puținii savanți canadiemi vorbitori de limba română, Jaques Bouchard, iar Ovidiu Cornilă publică un fragment din romanul său în curs de apariție „Primăvara străinilor”: „Madridul este ca o familie de câteva milioane de persoane, o conexiune de pe altă lume, un fir al Ariadnei universal, invizibil. Este pitoresc și primitor chiar și atunci când plouă sau când este frig. Dă impresia de casă oricui îl colindă și îl înțelege”.
Cu totul, revista colegilor canadieni este plăcută, variată și scrisă în cea mai curată limbă românească. Prin Leonard I. Voicu, UZPR are un prietenși un ambasador cultural de nădejde la Montreal și e păcat că forțe importante ale emigrației culturale românești din această țară, în loc să se unească și să dea ce e mai bun pentru cauza comună, acționeză separat, uneori chiar împotriva interesului comun.
