Cartea Întunericului a pornit de la ideea colegilor scriitori, care citind „Cartea Luminii” pe care am editat-o în 2019, (ea fiind de fapt o reeditare actualizată, apărută în anul 1947, a tatălui meu, scriitorul Constantin N.Ionescu), ei colegii au sugerat în contrabalans existența unei cărți a întunericului.
Am preluat logica ideii, căutând „întunericul” acolo unde el se află, domeniile în care levitează, neluminat, ascuns, nedescoperit. L-am găsit în nenumărate unghere ale societății, în locuri în care este bine apărat, el fiind o cheie a puterii, el, întunericul fiind mediul necesar conducerii unor grupări de interese, partide, ideologii, secte, chiar și la nivelul celulei de bază a societății, familia. Imensitatea întunericului ar ocupa câteva cărți, de aceea voi căuta să fiu succint, sagace și cu argumente luate din viață concret. Am relevat întunericul din creierul uman ce poate fi „spălat”, prin educație, ce poate fi „îmbunătățit” prin „evitare”, în politică, unde înșelarea popoarelor, respectiv întunecarea lor a devenit o practică spre a le limita lumina adevărului înfățișat de ei, pigmeii politici, de facto într-o cămașă neagră a întunericului.
Constantin Guman / UZPR
