Interviu cu Diana Bogdan, o tânără profesoară de limba română
Absolventă a Facultăţii de Litere din Oradea, tânăra Diana Bogdan a ales să-şi înceapă cariera de pedagog în comunitatea românească din Ungaria. Născută în satul Micherechi, clasele 1–8 le-a terminat la școala românească din localitate. După care a ales să înveţe mai departe la Liceul „N. Bălcescu” din Jula, unde a absolvit în urmă cu 5 ani. Studiile superioare le-a terminat la Facultatea de Litere, Specializarea „Limba și Literatura Engleză – Limba și Literatura Română” din cadrul Universității din Oradea. Bineînțeles a beneficiat, la fel ca alți români din Ungaria, plecați la studii în România, de bursa statului român pentru etnicii din afara României. Astăzi, Diana Bogdan predă limba română la şcoala unde nu demult a fost și ea elevă. Am ales să stau de vorbă cu ea și să îmi povestească despre începutul drumul ei în cariera de pedagog, deoarece este un exemplu de urmat pentru viitori absolvenți, dornici să devină profesori la școlile de naționalitate română.
– Eşti născută într-un sat românesc din Ungaria, la Micherechi, din părinţi originari din România, dar ţi-ai făcut studiile elementare şi cele liceale la instituţii de naţionalitate română din Ungaria. Apoi ai ales să faci facultatea în Oradea. Îţi doreai de la început să ajungi să predai pentru elevii români din Ungaria, sau ai avut printre planuri şi varianta ca să rămâi în România?
– În ultimul an de facultate încă nu știam sigur unde aș dori să trăiesc, să locuiesc. M-am gândit foarte mult unde aș vrea să îmi petrec restul vieții. Decizia de a preda la şcoala românească din Jula a venit pe neașteptate. M-am interesat dacă, după ce termin facultatea, aș avea loc de muncă aici și răspunsul a venit rapid. După câteva zile, doamna director Maria Gurzău Czeglédi m-a anunțat că ar fi un loc de muncă la căminul de elevi. Aici am început prima dată, totodată am fost bucuroasă și plină de nerăbdare să încep activitatea profesorală.
– Ai avut un profesor preferat care te-a îndrumat spre această profesie?
– Toți profesorii m-au ajutat cu ceva în realizarea carierei. Doamna profesoară Stella Nicula Machhour a fost profesoara mea de limba română. Doamna profesoară m-a încurajat tot timpul. Chiar dacă câteodată nu eram sigură, îmi era frică, totuși a aprins scânteie să am curajul și să învăț limba română mai bine. A depins și de mine foarte mult. Primul an la facultate a fost greu. Acel limbaj literar care s-a folosit la ore, pentru mine a fost la început mai greu, dar cu multă sârguință am reușit să ajung la un nivel mai înalt.
– După absolvirea Facultății de Litere ai început să lucrezi ca pedagog la cămin. Care au fost primele experinţe?
– Am început să lucrez la cămin pentru că acolo a fost nevoie de pedagog. Chiar mă bucur că am început acolo, așa am reușit să îmi dezvolt carierea de pedagog, având grijă de copii, fiindu-le aproape când au avut nevoie de ajutor. Acest lucru se observă acum în începutul carierei de predare.
– Cum ți-ai început cariera de profesoară de limba română? Îți amintești cum a fost prima lecție? Cu ce sentimente ai intrat la prima oră în fața elevilor, chiar în școala unde ai terminat și tu?
– Eram foarte entuziasmată să încep să predau. Am vrut să văd cum este să
stai în fața copiilor și să îi înveți lucruri noi și interesante. Prima oră a fost una foarte emoționantă, deoarece nu știam cum o să mă primească elevii, ce impresie o să le dau. Prima lecție a fost despre românii din Ungaria, la materia Cultură și Civilizație Românească, o materie importantă pentru comunitatea noastră, deoarece este bine să știe copilul încă de mic din ce unitate face parte. Totul a decurs bine, copiii au fost foarte ascultători și interesați despre tot ceea ce le-am predat și povestit.
– Care sunt diferențele între perioada când erai tu elevă și perioada de acum, în care le predai tu copiilor?
– Îmi amintesc cu drag de vremurile copilăriei mele, când libertatea era cuvântul de ordine. Noi, copiii, eram tot timpul liberi, părinții nu aveau timpul necesar pentru a sta toată ziua în spatele nostru, iar vacanțele de vară le petreceam majoritatea la bunici, alergând pe câmpuri și jucându-ne cât era ziua de lungă. În ziua de azi, parcă totul s-a schimbat. Lumea de acum două decenii era o lume în care se trăia mai mult în planul spiritual. Egalitatea între oameni îi determina pe aceştia să fie mai solidari, să comunice mai mult. Astăzi, parcă am trăi într-o competiţie mai dură, fiecare pentru sine, nimic pentru alţii. Totul se rezumă la tehnologie. Copiii deabia așteaptă să ajungă acasă de la școală şi să joace jocuri pe tabletă, telefon sau calculator. Ar prefera să fie toate orele online, să nu depună efort, totul să fie comod. Pe vremea mea era cu totul altfel, era diferit. Așteptam diminețile să mă trezesc și să mă duc la școală, să mă întâlnesc cu colegii, cu profesorii, să fim împreună toată ziua.
– Ca o tânără care și-a făcut studiile până la facultate în Ungaria, cunoști din proprie experiență problemele cu care se confruntă învățământul de naționalitate, punctul nevralgic fiind cunoașterea tot mai slabă a copiilor asupra limbii române. Din perspectiva ta, cum crezi că se poate îmbunătăți această situație? Prin ce metode încerci să-i apropii pe copii de limba română?
– Mie îmi place foarte mult limba română, este limba mea maternă. Da, este greu să predai copiilor din învățământul de naționalitate, limba română, dar încerc prin multe metode să îi ajut să îndrăgească mai mult limba și să o învețe. Metoda de „predare-învăţare interactivă în grup” este preferata copiilor, deoarece le place să lucreze împreună. Metoda „mozaic” este o metodă care dezvoltă încrederea în forţele proprii ale elevilor, dezvoltă abilităţi de comunicare, precum de ascultare şi de vorbire și totodată dezvoltă abilităţi de reflectare, de gândire creativă; de rezolvarea problemelor şi de cooperare.
– Îmi poți spune care sunt metodele prin care le captivezi atenția elevilor?
– Folosesc mai multe metode, însă preferatele mele sunt două metode: „metoda cubului”, această metodă facilitează analiza unui subiect din puncte de vedere diferit şi poate fi folosită în orice moment al lecţiei. O folosesc la munca în echipă, unde implicarea tuturor elevilor contează. A doua metodă „brainstorming” este o metodă de dezvoltare a unor idei noi ce rezultă din discuțiile purtate între mai mulți elevi. Putem obține rapid și 
ușor idei noi, dezvoltă creativitatea, spontaneitatea și dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă. Îmi place să joc jocuri cu ei, prin care putem comunica mult mai mult în limba română.
– Cum este să lucrezi în aceeași instituție cu foști profesori de ai tăi?
– La început a fost foarte greu să mă obișnuiesc. Toți foștii profesori, acum colegi, au fost foarte amabili și m-au ajutat în acomodarea mea. M-au primit cu brațele deschise. Încă și acum tot învăț și acumulez multe idei și concepții de la foștii mei profesori și chiar mă bucur că am ajuns să fiu colegă cu ei. De la fiecare persoană putem învăța ceva nou, util și trecut prin propria experiență.
– Știu că le poți fi profesoară și elevilor din clasele liceale, deoarece ţi-ai terminat şi masteratul. Care este generația care îți este mai dragă și de ce?
– Nu aș putea face diferență mare între cele două generații, toți sunt copii, inocenți. Îmi place să lucrez cu ei. Momentan predau doar la școala generală, însă în cămin sunt conducătorul de grupă la clasă de liceu. Predau cu mare drag atât în școala generală, cât și în liceu.
Anita Laszlo
