De-a lungul timpului, în baza descoperirilor făcute, arheologii au confirmat faptul că reprezentările de pe basoreliefurile Columnei lui Traian, monumentul antic din Roma, sunt autentice, veridice și dau astfel foarte mare credibilitate și valoare imaginilor de pe monument.
Să rememorăm câteva detalii de ordin istoric:
După al Doilea Război dintre daci și romani, din 105-106 D.Hr., „Dacia Felix” a fost ocupată, fiind transformată în provincie romană. Ca urmare, Împăratul Traian a adus numeroși coloni din Italia, Hispania, Gallia și din alte părți ale imperiului. Capitala de odinioară a Daciei, Sarmisegetusa, a devenit Ulpia Traiana. După sfârșitul războiului, Traian a revenit în triumf la Roma. Senatul l-a onorat pe învingătorul dacilor cu titlul: Dacicus. Urmare a capturilor de război, de o valoare fabuloasă, la Roma au avut loc festivități triumfale, care au durat 123 zile. Circa 10.000 gladiatori au fost angrenați în lupte în arena circului, un număr de 11.000 de animale sălbatice și domestice fiind sacrificate cu acest prilej. În amintirea victoriei glorioase asupra dacilor, Împăratul Traian a dispus ca în piața numită după el „Foro Traiano“ să se ridice un monument impresionant, o columnă colosală – „Colonna Traiana“. Pe un postament din partea sud-vestică a forului se află o veche inscripție, evocând două epitete atribuite lui Traian: Germanicus, Dacicus, S. P. Q. R. IMP. CAESARI DIVI NERVAE F. NERVAE TRAIANO AVGVSTO GERMANICO DACICO PONTIF MAX …”
După „Forul Roman”, un alt cunoscut monument – „Forul Traian” – a fost odinioară cea mai mare și mai frumoasă piață din Roma, edificată de renumitul arhitect grec Apollodor din Damasc, care a zidit și mărețul Pod de piatră a lui Traian, peste Dunăre. „Forul Traian” a fost poziționat între Quirinal și Capitol, fiind construit între anii 107—113 d. Chr. Era o piață cu o lungime de 126 m., în care se intra prin arcul triumfal al lui Traian din „Foro di Augusto Caesare“, aflat spre sud de „Forul Traian”.
În mijlocul forului exista odinioară statuia Împăratului Traian, înfățișat călare, executată din aur. În dreapta și în stânga forului erau poziționate 2 piețe mai mici, având forma unui semicerc, străjuite de clădiri mărețe, cu etaj, unele rămășițe supraviețuind până azi în partea dinspre Quirinal.
„Forul Traian” de azi, situat spre nord de „Forul Roman”, deci aproape de acesta, a acoperit o parte din „Basilica Ulpia”, una din cele mai mari și mai vechi monumente ecleziastice din Roma antică, având nu mai puțin de 108 columne de granit, azi în ruină. Lângă aceasta bazilică impunătoare, spre nord, existau două săli impunătoare pentru „Biblioteca Ulpia”, considerată cea mai mare, mai bogată și mai faimoasă bibliotecă din Antichitate. Aproape de acestea, exista și un „Gymnasium”, inclusiv și așa numitul „Tempio di divo Traiano” și a nevestei sale Plotina.
Așadar, în fața bazilicii se află faimosul monument triumfal: „Columna lui Traian”. Având o înălțime de 36 metri, în vârful acesteia se afla inițial statuia de bronz a Împăratului Traian. Aceasta a fost înlocuită cu statuia Sfântului Petru, începând cu anul 1587. Inchiziția a decis să șteargă urmele acestui Împărat, considerat un prigonitor al Creștinismului.
Trunchiul monumentului are la bază un piedestal pătrat, care în partea dinspre for are cunoscutul text, numindu-l pe Traian Dacicus și Germanicus, fiind învingătorul acestor neamuri.
Piedestalul a păstrat în cele patru colțuri câteva rămășițe ale unei acvile romane, în timp ce, pe laturi, sunt stilizate reprezentări de arme și insigne militare, iar deasupra sunt plasate ghirlande din frunze de laur și stejar.
Intrând pe ușă, în partea din stânga, se află camera mortuară, unde, într-o urnă de aur au fost așezate osemintele divului Împărat Traian; la dreapta se află o scară construită din marmoră, având 185 de trepte, ducând spre balconul din vârful columnei.
La exterior, Columna prezintă basoreliefuri cu scene din timpul războaielor dintre romani și daci. Personajele sunt reprezentate cu o mare precizie, cu detalii exacte pe benzi în spirală, executate cu dalta, având înălțimea de 1,20 m și lățimea de 1,40 m. Inițial, scenele numărau 420 piese, dar în anul 1911, prin decizia Muzeului Pontificial de la Roma, ele au fost sistematizate, regrupate și reduse la 124 de scene unitare. Scenele 1-72 reprezintă primul război (anii 101-102 d. Chr.), în timp ce scenele 73-124 redau al doilea război (anul 105 d. Chr.). Scenele încep de jos în sus, în formă de spirală, pornind de la postamentul Columnei, și se sfârșesc către vârful columnei, sub balcon.
Cele mai semnificative imagini sunt scenele unde apare Decebal, regele dacilor. Întruna din scene acesta stă în genunchi înaintea lui Traian, cerându-i pace. Decebal este un bărbat de statură înaltă, având trăsături impresionante, iar fața este acoperită de barbă. Alături sunt așezate trofeele, armele luate de la daci și sarmati. În altă scenă se pot observa numeroase trofee, constând din armele dacilor și ale sarmaților învinși. E de remarcat forma specială a armelor dacice, care se deosebeau în mod esențial de cele ale romanilor. Armele dacilor, redate pe Columnă, sunt săbii curbe sau drepte, cuțite, pumnale gen cosor, lănci, scuturi, fiind identice cu cele descoperite în cursul săpăturilor arheologice.
„Columna lui Traian” poate fi considerată, așa cum de altfel s-a mai spus, „o cronică în imagini” a războaielor purtate de romani împotriva dacilor, ea fiind și un simbol al istoriei românilor.
În anul1870, Napoleon al III-lea a comandat realizarea de mulaje după „Columna lui Traian”, inițial dorindu-se realizarea unei copii pentru Muzeul Luvru. Și în țara noastră se inițiază proiecte ce își doreau realizarea unei copii de bronz și amplasarea ei într-o piață publică din București. Ca dovadă stă anunțul din anul 1867 în cotidianul „Românul”, ce anunța că acel monument de for public ar urma să fie ridicat în București. În anul1870, B. P. Hașdeu inițiază publicarea unei reviste denumită „Columna lui Traian”, unde colaborează Gr. Tocilescu, D.A. Sturdza, A.D. Xenopol, Al. Odobescu, alături de alți publiciști.
În 1934, când Papa Pius XI a inițiat realizarea unei noi serii de mulaje din beton armat după „Columna lui Traian”, Emil Panaitescu, pe atunci directorul Școlii Române de la Roma, a sesizat oportunitatea și a obținut aprobarea autorităților pontificale pentru realizarea unei serii suplimentare de mulaje pentru a fi trimise în România, și tot el este cel care a obținut sprijin de la autoritățile române pentru fondurile necesare achiziției copiei „Columnei lui Traian”. Reproducerea este realizată la scara 1/1, din ciment armat, culoare albă, cu o mixtură de marmură albă.
Realizarea copiei existente în prezent la Muzeul Național de Istorie a Românilor (MNIR) a fost realizată la Roma între anii 1939-1943, lucrările fiind întârziate de cel de al Doilea Război Mondial, când mulajele au fost adăpostite în subsolurile Muzeului Lateran, aparținând „Forului lui Traian” și în depozitele Palatului Expozițiilor de la Roma. Precizăm că mulajele au fost proiectate pentru a fi adecvate expunerii în spațiu muzeal. Copia „Columnei lui Traian” a ajuns la București abia în 30 mai 1967, datorită contextului istoric și politic al acelor timpuri, piesele fiind încărcate în 18 vagoane de tren.
Inițial, copia „Columnei lui Traian” a fost instalată la Muzeul de Istorie al Partidului Comunist Român (astăzi Muzeul Național al Țăranului Român), iar din 1972 este amplasată la Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România (astăzi Muzeul Național de Istorie a României).
Tanța Tănăsescu / UZPR
