Celebritatea în lumea femeilor aduce la rampă caractere puternice, înzestrate cu dorinţa de dăruire şi puterea de a lupta, caractere nobile, uneori contestate, de multe ori apreciate la întreaga valoare. Ele au marcat istoria, au deschis drumuri într-o perioadă în care rolul femei era separat de implicarea socială rezervată cu precădere bărbaţilor. Unele dintre ele sunt astăzi uitate, însă rămân înregistrate pildele şi faptele lor. Cu atributul vieţii marcat, femeia este vis, tăgadă şi împlinire. Pentru ea, viaţa se desfăşoară între pasiune şi nobleţe. O caracterizează dorinţa de unicitate. Abilităţile, rafinamentul, o fac celebră.
În istorie, rolul marcant al femeilor a declanşat războaie şi a dus la destrămarea de cetăţi. Elena (Helena) (greacă: Ἑλένη, „cea mai frumoasă dintre muritoare”) era în mitologia greacă fiica lui Zeus și a Ledei. Dăruită lui Menelau, răpită de Paris, se reîntoarce la Menelau după căderea Troiei. Cunoaşte gloria şi dragostea, rămânând în mitologie prin pilda de dăruire. Homer, în Iliada, nu ne spune unde legenda devine realitate, ne lasă pe noi să visăm la frumusețea Elenei.
Atât în artă, cât şi în ştiinţă spiritul feminin este prezent. Corespondentul feminin pentru poezia greacă antică este Sappho (Σаπφω(lb. greacă), Safo sau Psappha, care a trăit la sfârşitul secolului al VII-lea î.Hr. şi în primul sfert al secolului al VI-lea î.Hr. la Lesbos. A avut parte de o frumoasă educaţie în familie, a fost măritată, a avut o fiică, Cleis. Deseori a fost numită a Zecea Muză. A cunoscut intrigile vremii, find alungată din patrie. Întoarsă acasă se dedică poeziei şi înființează o şcoală pe nume „Casa Muzelor”, organizată ca asociere în grija Muzelor, Grațiilor și a Afroditei pentru tinerele nobile. Era o școală de muzică și poezie, unde educația poetică și morală era atent formată. În poemele sale emoţii puternice străbat versurile asociate cu natura şi întregul univers din care apa, focul, fluviile, stelele nu lipsesc. Versurile, prin legături subtile şi secrete, dau poeziei un accent modern. A lăsat ca formulă lirică, strofă safică. Eminescu s-a raportat la lirica sa în Odă în metru Antic.
Politica a fost apanajul femeilor celebre. Cleopatra, regina care şi-a apărat diplomatic imperiul cu dorinţa de glorie la braţul a doi generali Cezar şi Antonio, a creat istorie şi a dăltuit chipul său în piatra celebrităţii.
Domeniul celebrității este vast, putând fi inima unei ţări sau al unui regat în care ţinuta morală a femeii-regină merită toată aprecierea. Elisabeta (1843-1916), prima regină a României moderne, a sprijinit dezvoltarea artei, încurajând poeţii, pictorii, dar a finanţat şi acţiuni caritabile, înfiinţând şcoli şi spitale, iar în timpul războiului de independenţă a slujit cu demnitate răniţilor în spitalele de campanie.
Afinităţile spirituale şi dorinţa de afirmare ale femeilor celebre, le vor apropia de bărbaţi la fel de celebrii, influenţând succesul acestora. Mite Kremnitz (1852-1916), apropiată a reginei Elisabeta, iar pentru un timp şi secretară a regelui Carol, îl va inspira pe Eminescu şi îl va introduce la Palat. Mite va avea un aport şi în relaţia dintre Eminescu şi Maiorescu, ştiind să se bucure de prietenia celor doi literaţi. Retrasă la Berlin va promova literatura română.
Un exemplu în care patria şi jertfa sunt strâns legate în pieptul tânăr este cel reprezentat de iubirea Ecaterinei Teodoroiu (1894-1917) pentru fratele său răpus, încurajând-o pe aceasta să lupte pe front. Moment singular în istoria noastră, fapta sa i-a adus recunoaşterea posterităţii.
Femeia s-a implicat şi în modernizarea societăţii cu aspiraţii de progres şi armonie socială. Indira Priyadarshini Gandhi (1917–1984) a fost prim-ministru al Indiei din 19 ianuarie 1966 până la 24 martie 1977, și, din nou, din 14 ianuarie 1980 până la asasinarea ei pe 31 octombrie 1984. Cu o puternică personalitate a luptat atât pe plan social, a acordat sprijin tuturor, dar a ştiut să fie şi alături de soţul său, Feroze Gandhi, în campania electorală, şi să-i ofere siguranţa şi liniştea familiei.
Curajul şi pasiunea nu le-a lipsit niciodată femeilor. Amelia Earhart (1897-1937) militantă pentru dreptul femeilor într-o societate exclusivistă, precum cea americană, a avut pasiunea zborului şi a deţinut o serie de recorduri de înălţime şi durată, fiind prima femeie care a traversat Oceanul Atlantic în zbor.
Iubind și dăruind, femeile celebre vor marca capitole importante în dezvoltarea ştiinţei şi culturii. Isadora Duncan (1877-1927) a revoluţionat coregrafia, a creat o şcoală de dans, plecând de la tradiţia dansului antic. Viaţa sa amoroasă a fost un eşec. L-a iubit pe Esenin cu care a fost căsătorită un an, însă abuzurile lui alcoolice i-au despărţit.
De-a lungul veacurilor, dorinţa antrenată de o mare pasiune le-a determinat pe femei să depăşească prejudecăţile timpului şi să deschidă noi spaţii de afirmare. Prima femeie inginer din România a fost Elisa Leonida Zamfirescu (1887-1973). Spicuiesc din presa vremii: O compatrioată a noastră, domnişoara Elisa Leonida, în loc să studieze Literele sau Medicina, sau mai rău, Dreptul, a studiat ingineria la Charlottemburg. În inginerie viitorul femeilor e mare, domnişoara Elisa Leonida a trecut cu deosebit succes examenul final, obţinând diploma de inginer (ziarul „Minerva”, 1912). Fiind prima femeie studentă la Academia Regală Tehnică din Germania, iar după absolvire, angajată la Institutul Geologic din Bucuresti, se va implica şi în sprijinul răniţilor de pe front în primul război mondial. Priorităţile sale au fost identificarea unor noi resurse de cărbune, roci de construcţie, petrol, şisturi bituminoase, gaze naturale, dar și dezvoltarea unei cariere profesorale, formând generaţii de fizicieni şi biochimişti. Printre asociațiile din care a făcut parte este şi Asociaţia Internaţională a Femeilor Universitare.
Istoria este şi va fi presărată cu momente de glorie feminină, adevărate contribuţii la dezvoltarea societăţii umane.
Cristian Ovidiu Dinică
Foto: Wikipedia
