Construcția unei țări seamănă cu construcția unei case. Casa noastră – Republica Moldova – are pereți, geamuri, sobă, prag, uși, dar nu are architect.
Ea are de toate și nu are nimic.
Totul este și totul lipsește.
De la 1991 încoace am încredințat amenajarea acestei case unor oameni care au tot făcut proiecte din cuvinte și năzăriri.
La indicațiile arhitecților-șefi care s-au perindat prin scaunele puterii, meșterii au început construcția cu acoperișul – guvern, parlament, Bancă națională, ambasade, pușcării etc. – lăsând pentru alții, care vor veni, să facă temelia.
Iar temelia unui stat o constitue Bunăstarea, Identitatea Națională, Conștiința de Neam, Demnitatea, Școala, grija pentru generațiile care vin, Limba care să-i unească pe toți membrii comunității.
În cele trei decenii de batere a pasului pe loc – căci asta e independența noastră – guvernanții în frunte cu arhitecții-șefi au avut grijă să așeze pe streașina acestei clădiri un panou enorm, pe care au scris cu litere uriașe: „Republica Moldova”, ca de după acesta să nu se vadă sărăcia, ignoranța, debandada, corupția, mizeria din interior, prostia.
La 27 august curent Dodon, la festivitatea celebrării celor 29 de ani de independență, a pus-o pe o copilă să citească o Declarație de Independență trunchiată din care lipsește totul: limba română, alfabetul latin, drapelul tricolor, schimbarea denumirii statului din Moldavia în Moldova, condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, care ne-a ciopârțit țara, cerința retragerii trupelor sovietice de pe teritoriul național al republicii, bunăcuviința, scoasă și ea brutal din Declarație, cu tot cu „Așa să ne ajute Dumnezeu!” – de la sfârșit.
Dorința de a schimba Declarația de independență și a o prezenta într-o altă variantă, care ar fi vizată de Kremlin, e ceva mai veche. Și Voronin o voia rescrisă. Iar Dodon a înjghebat în acest an și o comisie, care lucrează la o nouă variantă de Constituție și la o altă Declarație de independență.
Dar cât de „independentă” mai poate fi o țară cu o armată de ocupație pe teritoriul ei, cu o biserică ce nu ascultă de Dumnezeu, ci de Moscova, cu un președinte care strigă că consângeanul nostru se simte bine doar în sclavie?!
Nemăturată, fără gard, posomorâtă, nearătoasă, zgribulită, dărăpănată, în care legea există doar pentru unii, asta e casa numită Republica Moldova.
Hoții de miliarde – de la Platon la Usatâi – sunt scoși din închisori.
Minciuna stă în capul mesei. Și dacă în Sfânta Scriptură se spune că „Adevărul vă va face liberi” aici se dă de înțeles că numai Minciuna – despre cine suntem, ce limbă vorbim, care e drumul nostru etc. – ne va face liberi.
Dar, zice experiența unor state prospere, nu poate exista Independență în afara Adevărului, Libertății, Dreptății, Credinței, Limbii. Iar până acolo, adică până la Independența reală, mai este.
Cu un arhitect chior, ca acel pe care-l avem azi, casa noastră Republica Moldova are tot mai multe șanse să se prăbușească de la o zi la alta.
„Arhitectul” s-a dus zilele trecute la Athos, însoțit de 14 bodyguarzi, pe care i-a luat de teamă că l-ar putea bate călugării de acolo pentru că s-a aflat că nu are niciun Dumnezeu, „să se roage” pentru ca această chichineață să mai reziste măcar încă 4 ani, adică pentru încă un mandat.
Va fi cu adevărat o minune a Lui Dumnezeu, așa au comentat gestul patriotic al președintelui Moldovei călugării de la Athos. De ce? Pentru că, zic ei, pentru prima dată în istorie Cel de Sus îl va asculta pe un fariseu care nu știe „Tatăl nostru!”, dar care de câțiva ani se tot bate cu pumnul în piept că o să-l învețe și nu poate, în locul acestuia rostind în fața icoanelor ca un apucat: „Da zdrastvuiet Moskva!”.
Nicolae DABIJA / UZPR Chișinău
