„Buzunarul cu poezii”
al lui Nicolae Gavrilescu

„Buzunarul cu poezii” al lui Constantin-Nicolae Gavrilescu include părți din viața reală a autorului. Nu a căutat senzaționalul, ci discreția și adevărul profund despre natură și viață. Însă dincolo de conținutul aflat între paginile poemelor pe care le-a ales să facă parte din acest volum, autorul a urmărit ca ele să fie construite după valori estetice adevărate, să constituie un corpus literar autentic.

Ce transmit însă aceste poezii, de la prima până la cea care încheie volumul, este intensitatea trăirilor redate în cuvinte simple și poate tocmai de aceea foarte pătrunzătoare:

„Zidesc cuvinte pe hârtie,

pătrund spre purul Adevăr,

nu vreau în schimb nicio simbrie

Lumina Sacră s-o cobor” – Zidesc cuvinte

sau

„Voce am, nu știu să cânt,

dar mă străduiesc în viață…

Cât voi trăi pe Pământ,

glasul inimii mă-nvață” – Sfârșit de bal.

Poemele semnate de Nicolae Gavrilescu sunt poezii care surprind trăiri și mișcări de amploare ale sufletului, exprimate simplu și cu impact, poezii care creează imagini vizuale și auditive puternice și care vorbesc altor suflete, despre anotimpuri, pământ, păsări, soartă, în limbajul unic al poeziei. Iubirea, sensul vieții, mișcările sufletului, poezia, natura, sunt teme care se regăsesc în acest volum, exprimate într-un stil personal și plin de rezonanțe venite din adâncurile simțirii umane:

„Eu stau pe lavița din tindă

și gândurile mele se-ntețesc,

pe fila albă tocul se perindă

lăsând în scris, un te iubesc” – Te iubesc.

„Buzunarul cu poezii” este un volum sensibil, de admirat, care izvorăște din sublim și o confesiune a unui om care pare că  tânjește după iubire:

„Lasă-ți dragostea în voie

ca să curgă cu iubire,

să primească-n bucurie

un amor cu împlinire.” – Lasă-ți dragostea.

Anotimpurile în poezia autorului au o însemnătate aparte. Parcă ar fi trepte din existența sa, cu un amestec de melancolie și speranță, prezentând fiecare anotimp prin prisma trăirilor umane. Fiecare anotimp este prezentat în maniere pe cât de asemănătoare, pe atât de diferite, tabloul de natură fiind uneori transferat în sfera spirituală. La fel ca în „Emoția de toamnă” a lui Nichita Stănescu, poeziile autorului sunt discursuri lirice, fermecătoare, pe care reușește să le întipărească în mintea și sufletul cititorului.

„Gingașă toamnă, te-am văzut

atunci când berzele-au plecat,

sub streașina de cer căzut

eu te-am iubit făr’ de păcat.

Venit-ai iar din lumi de îngeri

cu drag, pe cărarea cunoscută,

trecând prin tufele de sângeri

lăsându-mi firea abătută.” – Toamna târzie

Buzunarele, în esența lor, reprezintă locuri ascunse în care păstrăm lucruri importante, secrete sau valori. Felicitări autorului pentru că ne-a împărtășit valorile și secretele din „Buzunarul cu poezii”, care cred că este buzunarul din dreptul inimii!

           prof. drd. Maria Petrescu / membru UZPR București