Concursul Internațional George Enescu, Ediția a XIX-a, s-a încheiat vineri, 27 septembrie 2024, cu un concert final al Masterclassului de dirijat, bucurându-ne de prezența a trei dirijori – Alex Amsel, Eu-Lee Nam și Omar El Jamali, alături de ilustrul dirijor Cristian Măcelaru.
Rapsodia română nr. 1 în La major a fost compusă la Sinaia în 1901, pe când George Enescu avea doar 20 de ani și a fost prezentată în primă audiție, sub bagheta tânărului muzician, pe scena Ateneului Român, în 23 februarie 1903. În seara zilei de 27 septembrie 2024, pe scena Ateneului Român a răsunat din nou această Rapsodie avându-l la pupitrul dirijoral pe Cristian Măcelaru, care a dirijat Orchestra Română de Tineret.
Orchestra Română de Tineret s-a format în anul 2008, reunind cei mai buni tineri muzicieni din țara noastră, cu scopul atingerii unui nivel înalt de performanță. Este apreciată, în ultimii ani, ca fiind cea mai bună din România, dar și cu performanțe deosebite pe plan international, transformând fiecare concert într-un eveniment memorabil.
Dirijorul Cristian Măcelaru, directorul artistic al Festivalului și Concursului Internațional George Enescu, cunoscut pentru prestigioase succese profesionale, este câștigătorul unui Premiu Grammy, directorul muzical al Orchestrei Naționale a Franței (din 2021) și al Orchestrei Simfonice din Cincinatti (SUA), director șef al Orchestrei Simfonice WDR (Köln, Germania), director artistic și dirijor principal al Orchestrei Simfonice World Youth a Centrului de Arte Interlochen (SUA), director muzical și dirijor al Festivalului de Muzică Contemporană Cabrillo (SUA).
L-am abordat pe Maestrul Măcelaru, la finalul masterclassului instrumental din ultima zi a Concursului, când am avut prilejul să îl urmăresc audiind și dând recomandări prețioase elevilor Iustin-Alexandru Roman, vioară, și Maria-Louisa van Staden, pian.
Tanța Tănăsescu: Stimate Maestre Cristian Măcelaru, vă rugăm să ne împărtășiți un gând, acum, la finalul celei de a XIX-a ediții a Concursului Internațional George Enescu, pentru cei care nu au avut prilejul să participe.
Cristian Măcelaru: Mă bucur, în primul rând, că s-a făcut totul cu așa bucurie și dragoste, într-un spirit chiar într-adevăr de generozitate, pe care și Enescu îl avea. Pentru că și Concursul în sine, de fapt concertul Concursului, este pentru a promova și încuraja tinerii care studiază muzica, care vor să continue în muzică, să găsească un reper prin care să treacă și să ajungă mai departe, cu încredere în ei. Călătoria Concursului în sine e de fapt ceea ce este important. Cei care pleacă în urma acestei săptămâni, luând cu ei aceste lecții de viață, sper, îi văd cum se gândesc și își pun întrebări foarte multe vizavi de motivul pentru care fac muzică, cum o împărtășesc cu alții și intensitatea necesară pentru a crea muzică la nivelul cel mai înalt.
Dintre recomandările Maestrului Măcelaru, adresate elevilor în concurs, am reținut câteva, pe care le redau mai jos, fiind utile și pentru tinerii muzicieni în formare, care nu au avut posibilitatea să fie prezenți:
„Tot ce cânți, trebuie să fie o poveste. Dacă nu, a fost frumos…dar n-a fost wow!”
„Ritmul este servitorul pulsului, și pulsul este cel important.”
„Întotdeauna trebuie să te uiți la muzică ca la o poveste. Și cel mai simplu răspuns pe care îl găsești de obicei e cel mai bun. Adică, dacă muzica merge în jos, înseamnă că intensitatea muzicii coboară puțin. Dacă e un salt mare, trebuie sa fie o intensitate pe sunetul respectiv. Pentru că asta este expresivitatea în muzică.”
„Trebuie să și asculți ceea ce cânți, nu doar să produci sunetul. Dacă tu nu auzi ce ți-e în minte, nici publicul nu va auzi.”
Concertul de închidere al Concursului a rezervat multe surprize frumoase, iar excelența artistică a fost numitorul comun. Aceste momente unice rămân în amintirea tuturor participanților. Talent, energie, multă muncă și mari emoții s-au resimțit pe toată durata acestei ediții a Concursului Internațional George Enescu.
Tanța Tănăsescu/UZPR
