Desigur, faima acestui cartier din „Greater London” numit Chelsea, a ajuns pe toată planeta! I se mai spune şi Oraşul artiştilor (Borough of Artists) şi este celebru, fie prin renumele zecilor de scriitori care au locuit aici – Bram Stoker (care a scris Dracula, cine nu ştie !), Mark Twain, Oscar Wilde, Agatha Cristie, Jonathan Swift, Sir Laurence Olivier – să amintesc numai câteva nume mai …răsunătoare, fie prin echipa de fotbal Chelsea, muzee renumite, scumpetea locuinţelor, frumuseţea parcurilor, a monumentelor istorice etc. O coincidență amuzantă – conturul lui ”Greater London” (Mai Marea Londră, din care face parte acest Royal Borough of Kensinghton and Chelsea) prin autostrada M25 de 188 km (!), seamănă bine cu harta României! Căutaţi pe Internet şi o să vă convingeţi câtă dreptate am.
În Chelsea se află şi impresionantul National Army Museum, redeschis în urmă cu vreo 15 luni după renovări majore, care, începând cu 15 iunie găzduieşte pentru o lună (până la 15 iulie) , expoziţia Romanians in the Great War (Românii în Marele Război). Dacă vă aflaţi prin Londra, merită să o vizitaţi şi să vizitaţi şi muzeul, în acelaşi timp. Această expoziţie impresionantă pentru sufletele noastre –o laud de la bun începutul acestui reportaj – a fost organizată la Muzeul Naţional al Armatei britanice împreună cu Institutul Cultural Român, filiala Londra şi Muzeul Naţional de Istorie a României. Sper ca pozele alăturate să dea o idee despre frumuseţea evenimentului! Aflându-mă la Londra, nu puteam să nu merg la muzeu să văd despre ce este vorba. Am ajuns exact la timp (ora 18.00 pe 20 iunie) pentru a fi martor 
ocular la eveniment. Peste 100 de londonezi şi români stabiliţi în Londra şi împrejurimi admirau panourile cu diferite aspecte semnificative din timpul războiului, iar la spectacol (revin cu detalii), sala a fost arhiplină.
Cu punctualitate englezească, exact la ora prevăzută, a luat cuvântul Ian Maine, unul din directorii muzeului. Cuvântările scurte sunt cele mai plăcute – non multa sed multum ! În numai 3 minute, cordialul director al N.A.M. a subliniat importanţa unui astfel de eveniment (primul de acest gen de la redeschiderea muzeului), ţinând seama de alianţa dintre România şi Anglia în Primul Război Mondial, de relaţiile de rudenie dintre familiile regale şi actuala colaborare în NATO. A menţionat şi descoperirile făcute la muzeu, respectiv poze cu soldaţii români care au participat la Parada Victoriei din Londra ţinută în 1919, descrierea misiunii maiorului J.D. Skale (nu sunt sigur de ”speling”) din 1916 de distrugere a instalaţiilor petroliere şi depozitelor din România ca să nu intre pe mâna nemţilor şi decoraţii (Steaua României şi altele) conferite anumitor ofiţeri britanici. A apreciat colaborarea cu ICR Londra şi Muzeul Naţional de Istorie a României şi s-a pronunţat pentru importanţa menţinerii colaborării în viitor, ca țări aliate. Să nu uit – în primele secunde ale cuvântării, domnul Ian Maine s-a referit – în glumă, la vinurile româneşti care vor fi servite la sfârşitul serii, metodă bună pentru a mări şi mai mult interesul celor prezenţi.
A luat apoi cuvântul simpaticul director al ICR Londra (pentru încă 4 zile – se află la sfârşitul mandatului de 8 ani – aşa ne-a informat când a început cuvântarea ), domnul Dorian Branea. Într-o engleză britanică perfectă (vorbind liber, chiar dacă a arătat o bucăţică de hârtie cât un bilet de tramvai cu… speach-ul) şi-a exprimat bucuria şi onoarea de a fi prezent la deschiderea expoziţiei împreună cu distinşii parteneri britanici. A subliniat că este onorat, deoarece să află în locul de comemorare cel mai potrivit pentru a cinsti memoria românilor şi britanicilor care au luptat în WW I, care au realizat Marea Unire a provinciilor româneşti şi alianţa dintre Marea Britanie şi România, deosebit de importantă. Absolut, avea perfectă dreptate. A mai menţionat şi le-a mulţumit pentru colaborare şi la alţi parteneri la eveniment – Ambasada României în Anglia, Muzeul de Istorie din Gorj (un panou este dedicat eroinei de la Gorj, Ecaterina Teodoroiu – păcat că marele erou lt. Av. Alexandru Costeanu este încă uitat) precum şi ”multe organizaţii britanice şi muzee” – desigur timpul scurt pentru cuvântări nu a permis să fie enumerate toate. Deasemenea, a mai amintit despre ”Great Romanian Story” – unirea câştigată pe câmpurile de luptă, despre ansamblurile democratice din teritoriile româneşti care au optat cu entuziasm pentru unire, precum şi despre Conferinţa de la Paris care a consfinţit unirea
teritoriilor româneşti locuite majoritar de români, cu ţara mama.
A urmat la microfon ”Regina Maria a României” – respectiv Dr. Cristina Păiușan-Nuica de la Muzeul Naţional de Istorie al României. Îmbrăcată în costum alb de soră medicală, replică al celui purtat de Regina Maria în timpul războiului, neobosită alături de soldaţii răniţi, a impresionat pe unii britanici prezenţi, care în prima jumătate de oră înainte de cuvântări, au făcut poze alături de ”regină” şi de un „soldat” îmbrăcat în haine militare de epocă. Simpatica româncă, având un ”accent” frumos în engleză, autoare în mare parte a textelor de pe panouri, a câştigat simpatia celor prezenţi, mărturisind că s-a simţit vreo 5 minute chiar Regina Maria şi a enumerat pe scurt, foarte inteligent, etapele cele mai semnificative ale războiului, foarte necesare pentru aducerea aminte a ce s-a întâmplat acum 100 de ani, de ce este atât de importantă pentru români cât şi pentru britanici această celebrare. A mai adus aminte şi mulţumit pentru ajutorul britanicilor şi al francezilor în reorganizarea armatei române retrasă în Moldova. A amintit de British Medical Mission în România şi British Red Cross, care, printre altele (combaterea febrei tifoide şi a tifosului exantematic care făceau ravagii) , au organizat spitalul ”British Red Cross Hospital – Prince Mircea” ( în memoria băieţelului Reginei Maria, care la numai 4 ani, a murit de tifos). Am mai aflat de la doamna Dr. Cristina că soţia ambasadorului Marii Britanii în România, doamna Beatrice Barclay, implicată voluntar, cu multă
dăruire, alături de Regina Maria în salvarea soldaţilor români răniţi sau bolnavi, a fost decorată de Regele Ferdinand cu medalia Cross of Queen Marie.
În sala de conferinţe a muzeului, devenită neîncăpătoare, a urmat apoi momentul teatral ”The Queen’s Wars” (Războaiele Reginei) coproducţie Immersive Theatre şi ICR Londra. Merită toată admiraţia realizatorii acestui spectacol minunat, aplaudat prelung; regia şi concepţia video au fost realizate de Cristian Luchian, textul tot de Cristian Luchian împreună cu Anca Doczi (bazat pe Jurnalul Reginei în timpul războiului), aranjamentele muzicale – Bogdan Văcărescu, concepţia lumini – Leo Băcică, producător executiv Raluca Cimpoiașu. Impresionantă prestaţia talentatei actriţe Anca Doczi ! Timp de o oră, într-o engleză perfectă, ne-a transpus în lumea Reginei Maria de acum 100 de ani, în dilemele ei, în tristeţile ei (cât de trist trebuie să fie să pierzi un băieţel de 4 ani !) , dar şi în bucuria neaşteptatei victorii pentru ţara ei, România ! I-am simţit parcă prezenta printre noi şi repet – magistrală interpretare ! Felicitări tuturor, am fost mândru că sunt român!
Seara s-a încheiat – vorba lui Horaţiu, cu – nunc est bibendum – acum este momentul să bem… vinuri româneşti şi să servim gustări (făcute la restaurantul Carpatian Deer, chef Gilberto – am aflat din cuvântarea domnului director Branea) care arătau foarte, foarte apetisante. Păcat că a trebuit să plec în grabă, nu înainte de a ciocni cu trei britanici un pahar de vin roşu, românesc, „for Great România” şi a-l da peste cap… excelent vin ! Ocazie de reclama pentru vinurile bune, româneşti! Ce soiuri şi din ce podgorie or fi fost ? – păcat că sticlele din care a provenit nu au fost la vedere… să afle şi britanicii !
În încheierea acestei relatări, îndemn din nou românii din Londra şi împrejurimi să viziteze neapărat National Army Museum din Chelsea – nu vor regreta. La mulţi ani, România reunită!
Alexandru Cetățeanu / UZPR / Canada
