LACUL REMEMORĂRII…n-a înghețat
Peste întinsele deșerturi ale iubirii înzăpezite planează îmbrățișările noastre preschimbate-n năluci de anii nemiloși ai trecerii prin dulceața existenței tinereții. Chemările disperate ale primei declarații de dragoste se pierd printre firele albe ale bătrâneții. Pustiul adoarme ca o barcă legănată de valurile nevinovate iscate de lacul rememorării. Nemurirea dansează pe notele muzicale ale șoaptelor îmbătrânite. Fiecare zi se topește-n iureșul trecerii secundelor. Se-apropie iarna în lumea primului sărut, dulce și caldă ca o zi de primăvară plină de ciripitul voios al păsărilor din pădurea copilăriei încarcerată-n fotografiile îngălbenite…
