Pâinea lui Dumnezeu
Ne ţineam crilă pe urmele lui. Ziceam că e un om de la noi din sat. Nici vesel, nici trist, nici tânăr, nici bătrân. Îl văzusem ieşind din curtea bisericii, pe urmă luând-o pe uliţă în sus. Ce ne mira era faptul că nu se căuta de ţigări să fumeze, asta însemnând ori că nu avea ţigări, ori că nu fuma, ceea ce îl deosebea de bărbaţii din satul nostru, care fumau de dimineaţa până seara ca turcii. Adică umbla desculţ şi nu fuma? Adică ţinea o seceră pe umăr,…