OMUL DIN OGLINDĂ (Teatru descompus) de Matei Vișniec
În același imobil, în același cartier, oraș sau continent locuim în capsule de singurătate. Ne doare propria izolare, ne miră singurătatea celorlalți, deși ei sunt la fel ca noi. E nevoie de un altul în spatele oglinzii să ne țină de urât, să ne dezbrace de ceea ce nu suntem? Să fie toate aceste întoarceri pe dos ale firescului din noi un efect al fricii, al dictaturii, al orgoliului nemărginit? Piesa OMUL CU OGLINDA de Matei Vișniec pusă în scenă de la TEATRUL MIC nu este scrisă post pandemie. Conceptual,…