Doina Drăguţ şi găsirea drumului propriu – eseostudiu –
Şi cum am mai afirmat deja în „Reinventarea capodoperei. Drumul prin oglindă” (Popescu-Brădiceni, 2020), Doina Drăguţ e o poetă strategică întrucât ea practică o „poezie a cunoaşterii” (Ghidirmic, 1994). Frumuseţea-i fizică se transmută po(i)etic într-o metafizică fie a „ceasurilor de îndoială” (Drăguţ, 1994) fie a „detaşării într-un spaţiu dens”. E un spaţiu desigur privilegiat al gândirii verticale care-şi caută alternativa prin gândirea laterală (De Bono, 2019), adică aceea care reinventează abordări noi ale liricităţii expresive şi – cum afirmă Constanţa Buzea – care „se implică cu mai multă emoţie în…