DIASPORA SUB STEAUA LUI EMINESCU
Mă-nclin sfios în fața demnității celor din DIASPORA, cum cerbii se-nclină la izvoare când se-adapă și scriu și plâng sau plâng și scriu ca și ei în dulce limba română, plecați din țara în care s-au născut și-acum sunt umiliți prin vămi și alte săli de așteptare. Prin sacrificiul lor cotidian cotropiți de-nstrăinare mai înflorește pe zare floarea de latinitate și tricolorul mai flutură vertical chiar și atunci când vântul nu bate. Acolo în sigurătatea lor bolnavă de dragostea de țară, iubirea de pământul străbun, de dorul de ce dragi…
