Codru-i frate (vitreg) cu austriacul…
În pruncia mea, mai acum jumătate de veac, alinarea îmi era la pădure. Acolo-mi făceam huțuț, iar când mă răzbea foamea, urcam Măgura din Gutâi de mâncam delicioase afine. Când hingherii intrau abuziv în bătătura noastră, pentru a ne lua cu de-a sila câinele spre a-l duce la belit (era nevoie de piele pentru încălțăminte), refugiul îmi era tot la pădure. Aveam un câine alb ca neaua, mă urma pretutindeni. L-am scăpat de hingheri de fiecare dată cu fuga în pădure. În vremea hribelor, urcam Dâmbul Bărarilor și mă-ntorceam c-un…