Ca și cum
Ca onomatopee, cuvântul „pac” îmi amintește de raiul copilăriei mele, lumea fericirii fără margini, o lume a unui timp și a unui spațiu în care grijile nu aveau decât concretețea jocului. Pac Rică, pac Liviu, pac Nelu, pac făceam oricui apărea în raza mea vizuală, nu aveam treabă cu ordinea alfabetică, nu știam literele pe atunci, importantă era ordinea trecerii „vrăjmașilor ” prin bătaia vigilenței mele în timp ce le urmăream apariția, pitit după colțul casei, după vreun copac sau chiar după dese perdele de iarbă înaltă, căci orice bălărie,…