◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro26.04.2024
Radicalizarea, o secvență din Războiul Civilizațiilor

Fenomen născut îndeosebi după data de 11 septembrie 2001, când patru zboruri comerciale ale companiei American Airlines au fost deturnate, două dintre ele provocând prăbușirea celebrelor Turnuri Gemene, din New York, spirala radicalizării confruntărilor ideologice, sub forma unor lupte „armate”, numită pe scurt jihad, a cunoscut o amploare fără precedent, antrenând tot mai multe țări, dar și resurse nemaiîntâlnite, ducând chiar spre ceea ce s-a numit o Internațională a terorii. Fundamental Al Quaida (sau Al Quaeda, potrivit grafiei engleze), organizația politică născută în deceniul 8 al secolului trecut ca ripostă…

Citește mai mult

A apărut Revista UZP nr. 24/2021

SUMAR: „UZPR nu este un culcuș, e o baricadă!” – Scrisoare imaginară a lui Doru Dinu Glăvan către membrii Uniunii OANA GLĂVAN. Demnitate, profesionalism şi trudenie DANIELA GÎFU. Salahorul unei utopii pragmatice MARIAN NENCESCU. Agenda vie a Uniunii ADINA ANDRIȚOIU. Cu faţa la Brâncuşi GABRIEL NICULESCU. Ziarist în două orânduiri, trăitor în două milenii THEODOR DAMIAN. Modelul unui OM mare IOAN DAVID. L-a iubit fără margini pe Eminescu ANCA SÎRGHIE. Directorul bolnav de muncă de la „Radio Reşiţa dragostea mea” RĂZVAN CIUCĂ. Cetăţean al României dodoloaţe ALEXANDRU PRIPON. Drumeţ oglindit…

Citește mai mult

Despre o „privire tainică” și urmările ei

                   Anul  trecut, în 2020, s-a stins din viață, pe neașteptate, în plină maturitate creatoare, am spune, gânditorul, eseistul și  dascălul iubit al întregii generații ce a studiat, după 1990, la Facultatea de Filosofie din București, profesorul și academicianul Alexandru Surdu, cel care, din respect pentru tradițiile românești, a ales să ducă mai departe năzuințele milenare ale latinității orientale.                    Se spune că marile întâmplări ale vieții țin de destin. Profesorul Alexandru Surdu, însuși, afirma cândva că „e bine” că marele nostru poet și gazetar Mihai Eminescu nu și-a…

Citește mai mult

   Încremenirea clipei . . .

In memoriam Doru Dinu Glăvan 7 iunie 1946 – 31 octombrie 2021                             În noianul de vești rele ce ne-au invadat, parcă prea apăsător în ultima vreme, spațiul cotidian, s-a mai adăugat una: duminică, pe la ora prânzului, a plecat la ceruri, Președintele U.Z.P.R. „vocea de aur” a Radioului și, pentru cei apropiați din lumea ziariștilor, a politicienilor și chiar din rândul publicului iubitor și consumator de presă, prietenul de neînlocuit, Doru Dinu Glăvan. Cumplit, nedrept și prematur sfârșit. Totuși, nu departe de deviza pe care însuși Doru…

Citește mai mult

Maria Grapini și „eternul joc de șah al democrațiilor responsabile

Până la un punct, cariera, reputația și chiar destinul personal al omului politic, managerului de succes și, judecând după câteva precedente publicistice, chiar a „omului de litere” Maria Grapini (n. 7 noiembrie 1955, satul Meria, orașul Berești, jud. Galați) poate constitui un „caz școală”, ce merită studiat la orice facultate de jurnalism și științele comunicării. Trecerea, în mai puțin de un deceniu, a Mariei Grapini, de la postura de răsfățată a presei, mai întâi cea locală, din Timișoara, oraș unde și-a început cariera publică de succes, dar și politician îndrăzneț…

Citește mai mult

Marian Nencescu într-o maieutică neconfortabilă

        Deși autorul își intitulează dialogurile ca fiind „confortabile”, adică neiritante și în limitele cumsecădeniei, cred că Șerban Cionoff, a observat bine, în rândurile sale prefațatorii, că „numai confortabile nu sunt” și l-a înțeles mai bine decât a lăsat de înțeles însuși autorul.       Nu ascund că sunt un mare cititor de interviuri și nu cred că din lecturile mele lipsesc prea multe lucrări de acest gen. Cât privește cartea lui Marian Nencescu, Dialoguri confortabile (UZP, București, 2021), pot spune că m-a găsit într-o perioadă aridă, când chiar simțeam nevoia unei…

Citește mai mult

Despre o „privire tainică” și urmările ei

Anul acesta, unul dintre premiile Eminescu ziaristul, laolaltă cu trofeul Izvorul traversând pădurea, va poposi, cu siguranță, pe biroul de la Institutul de Filosofie și Psihologie „C. Rădulescu-Motru”, al Academiei Române, al gânditorului, eseistului și al dascălului iubit al întregii generații ce a studiat după 1990 la Facultatea de Filosofie de la București, și care, din respect pentru tradițiile românești, a ales să ducă mai departe năzuințele milenare ale latinității orientale, academicianul Alexandru Surdu.Se spune că marile întâmplări ale vieții țin de destin. Profesorul Alexandru Surdu, însuși, afirma cândva că…

Citește mai mult

Marian Nencescu / O nouă apariție la Editura UZP

Voluptatea foiletonistului, ca „violon d’Ingres” Nonteoretic călinescian, Marian Nencescu nu a nutrit visul de a fi criticul literar al generaţiei sale, şi nici nu şi-a propus (credem noi) a recunoaşte şi promova principale talente ale momentului, în revista Biblioteca Bucureştilor, pe care a condus-o cu sârguinţă, ori la alte publicaţii (în calitate de colaborator: Bucureştiul literar şi artistic, Curtea de la Argeş, Gând Românesc ş.a.), dar ceea ce a scris (şi scrie) a căpătat de-a lungul anilor, o reprezentare matură, chiar amplificată, în privinţa afirmării realelor valori spirituale pe care…

Citește mai mult

Lucruri cu adevărat importante

Ne invitase la sărbătorirea zilei lui de naștere, mai acum câțiva ani, dar a uitat să vină. Iar noi, cei câțiva amici care am dat curs invitației, l-am tooot așteptat răbdători și l-am tooot sunat îngrijorați, căci ne speriasem să nu fi pățit ceva. Când, în sfârșit, a răspuns, am aflat ce se întâmplase. Afundat în lecturi temeinice și profitând de liniștea bibliotecii, a uitat de orice altceva, în afara lecturii. A apărut val-vârtej după aproape o oră, cu obrajii roșii de jenă și alergătură, tot scuzându-se, încât nici nu…

Citește mai mult