Timpul „pierdut„ și regăsit, teama de lumină în viața și opera lui Marcel Proust
Opera lui Proust în esență ne apare ca „fructul” unui efort de cunoaștere, în care viziunea concretă, specifică și singularizată, a universului, incluzând și omenirea, prin cufundare într-un globalism senzorial și o deconcertantă paletă policromă de precizii ce se împletește cu tendința elaborării unei realități de al doilea nivel, evaporată până la obținerea de “impresii pline “, în afara timpului. Încă din tinerețe, profesorul său de liceu Darlu din Condorcet, l-a încurajat să aprofundeze esența realității, preocupare ce avea să devină un principiu de organizare a Căutării timpului pierdut. Urmărind itinerarul spiritual…