◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro19.04.2024
FIRIMITURI / Ioan Vulcan-AGNITEANUL  

Câteva înţelepciuni omeneşti şi creştineşti  – Cititorule, gânditu-te-ai vreodată că „înnegrind” pe unul şi pe altul cu tot soiul de acuzaţii, cu minciuni şi cuvinte urâte, nu faci altceva decât să te murdăreşti singur?!    –Zaharia Stancu (1902-1974) era nu numai un talentat prozator şi un redutabil gazetar, ci şi un foarte inspirat poet. Câteva exemple: „Eu am crescut cu macii şi strugurii pe câmp/şi mai păstrez, ca iarba,   şi-acum, sub pleoape, rouă”; „De când oamenii umblă pe lună/îngerii nu mai vor să zboare”.    –Tristeţi mărturisite tardiv, dar extrem…

Citește mai mult

Câteva înţelepciuni omeneşti şi creştineşti (2)

  –Dintre multele învăţături, vă ofer lecturii dumneavoastră măcar una de luat aminte şi de ţinut minte. Un bătrân, aflat pe patul de moarte, chemă la el pe cei trei fii ai săi, ca să le împartă moştenirea,   spunându-le: „Nu pot împărţi ceea ce am în trei. Ar însemna să vă dau prea puţin. Aşa că m-am gândit să las toată moştenirea celui care se va dovedi cel mai iscusit dintre voi”. Şi bătrânul a dat fiecăruia câte un bănuţ de aramă, cerându-le următorul lucru: „Cel care dintre voi va…

Citește mai mult

Câteva înţelepciuni omeneşti şi creştineşti

  -Dintre multele altele câte sunt pe această lume ca nelumea. „Oricine dă de mâncare unei mulţimi sărace crede că este important să se arate, să fie lăudat, să fie amintit dinaintea celor ce s-au săturat”.  Nu, însă, precum următoarea întâmplare adevărat de adevărată. După ani mulţi de pribegie şi înavuţire prin lumea largă, strănepotul unui fost emigrant român tare înstărit în Ditroitul american superindustrializat, vine împreună cu soţia sa româncă ardeleancă, ca şi el, şi se stabilesc definitiv în satul sibian al strămoşilor lor. Undeva, nu departe de streaşina…

Citește mai mult