Lacrimile îngerilor
În dimineaţa asta a început să plouă. Şi-n timp ce mă plimbam prin grădină şi-mi număram toate gândurile, iată că o aud cum prinde să mă-ntrebe: – De ce eşti atât de tristă? – Tristă?… Dar ai văzut, tu, oare vreo tristeţe care ştie să râdă? – Nu… Doar am observat că toţi oamenii trişti seamănă cumva între ei. Şi, totuşi, cum arată tristeţea? – Ca un copil orfan care stă tot timpul deasupra sicriului părintelui său. – Da… E greu să fii singur. Singur în această lume, ca într-o…
