Ziua Națională a Iei. O româncă și multe altele ca ea
De unde să încep, fiindcă sunt atât de multe de spus! Până mi se vor ordona gândurile şi ideile care să mă poarte spre adevăr şi frumosul etern însoţit de dragoste filială cu însemne de „nu mă uita”, despre care vreau să vă vorbesc, aleg să privesc două mâini cuprinse de neastâmpărul facerii. Sunt două mâini de femeie, agere, dibace şi nestăpânite ce aleargă cu spor pe bucata de pânză albă ca spuma laptelui, ce se va transforma în tradiţionalul veşmânt numit ie. Pânză pritocită pe piatra lucioasă a izvorului…
