◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro21.06.2024
Elis Râpeanu a lansat cartea „Epigrame aforistice și madrigaluri”

Joi, 23 iunie 2022, la ora 12, în Sala de lectură „Nichita Stănescu” a Bibliotecii Județene „Nicolae Iorga” din Ploiești, Elis Râpeanu a lansat cartea „Epigrame aforistice și madrigaluri”, publicată recent la Editura ”Semne”, din București. Activitatea a fost moderată de ec. Mihaela Radu, director al Bibliotecii Județene „Nicolae Iorga” Ploiești. Invitați speciali au fost: Geo Ciolcan, scriitor, Nina Grigore, istoric și muzeograf, Dorel Vidrașcu, scriitor. Viața și activitatea autoarei au fost prezentate de către Nina Grigore. Elis Râpeanu, profesor, poetă, epigramistă, prozatoare, critic și istoric literar, s-a născut la…

Citește mai mult

ACTA NON VERBA / Rolul presei în afirmarea și promovarea literaturii umoristice

Argument Tema ACTA NON VERBA este ingenioasă, dar și derutantă, abilă  chiar șireată că se poate cădea ușor în capcană. De ce? Pentru că, în arta ziaristului, atât acta cât și verba se împletesc până la contopire: activitatea sa include, în mod obligatoriu, cuvântul scris sau rostit. Acestea devin principii care se implică unul pe celălalt. Dar, s-o luăm cu începutul: care este sensul acestor două cuvinte? ACTA (pluralul de la lat. ACTUM) semnifică acțiune, activitate, trudă, muncă, fapte, iar VERBA (pluralul de la lat. VERBUM) – vorbă,  cuvânt spus…

Citește mai mult

Sărbătoarea LIMBII ROMÂNE (III)

Limba română a fost studiată și chiar învățată de la renumiți savanți romaniști, precum Hervás y Panduro din Spania (la începutul secolului al XIX-lea, Bartolomeu Kopitar (1780-1844), Auguste-Émil Picot care a stat un timp la București, iar între 1869-1872, a fost viceconsul la Franței la Timișoara (a învățat românește și, întors în Franța, a introdus studiul limbii române, ca limbă romanică, la École des langues orientales din Franța), Mario Roques (1875-1961) care a adus româna la Sorbona, Ramon Menéndez Pidal (1869-1968), Gustav Weigand (1860-1930) care a alcătuit, în 1910, primul…

Citește mai mult

Sărbătoarea LIMBII ROMÂNE (II)

În contextul în care incultura s-a întins ca o pecingine, alterând exprimarea și folosirea corectă a limbii care ne definește, când valorile românești sunt controversate sau chiar negate, când, în locul tradiției a cărei paradigmă s-a sedimentat de-a lungul veacurilor, ni se oferă, cu multă „bunăvoință” de care noi n-avem nevoie, modele străine de specificul nostru, e de datoria fiecărui om de spirit care-și iubește neamul să apere aceste valori, să apere limba română de barbarismele care o invadează, să apere ceea ce ne asigură specificul și stabilitate în timp….

Citește mai mult

Sărbătoarea LIMBII ROMÂNE (I)

Să vorbim sau să scriem despre LIMBA ROMÂNĂ e o sarcină dificilă pentru că tema e amplă, dar constituie o onoare în cadrul sărbătorii ei. Limba este principalul mijloc de comunicare între oameni, este darul dat de Dumnezeu omului. „La început a fost cuvântul” – se spune în Scriptură. Prin cuvânt, prin vorbă, prin vorbire construim punți între minți și suflete. De la cuvânt, limba română și-a derivat verbul a cuvânta și, de la vorbă, a vorbi. Și limba noastră și-a definit statutul de timpuriu, situată în aria laterală a…

Citește mai mult

Lui Eminescu

Voievodul limbii române Poetul nostru consacrat În ceru-albastru de-i plecat Îşi lasă inima-n cuvânt Să dea lumină pe pământ. Lui Eminescu Nisipul din clepsidra orişicui Se scurge-aşa cum se topeşte ceara; Lui Eminescu, în clepsidra lui, Destinul tainic i-a turnat Sahara. Defăimătorilor Zadarnic dărâmaţi cariatide Cu gest neputincios şi efemer – Pe Eminescu nu-l puteţi ucide Cât timp va fi Luceafărul pe cer. Elis Râpeanu / UZPR

Citește mai mult

Centenarul Marii Uniri

Cu gândul la Basarabia şi Bucovina de Nord Se toarnă-n suflet ruga ancestrală Simţim pe frunte stropii de aghiasmă Se-ntinde, Ţara ca o Catedrală Cu două lacrimi pe catapeteasmă. Mihai Viteazul şi Mihai Eminescu Zodii sfinte înălţară Aştrii-acestor doi Mihai: Unu-ntregitor de Ţară, Altu-ntregitor de grai. Vremuri haine Românul cu românu-i frate, Dar vremurile sunt haine: Trăind în state separate, Românul e vecin cu sine. Curgi Prutule, liniştit! Vecini, de graniţi separaţi, Am fost şi vom rămâne fraţi, Românii neamu-şi vor uita Atunci când Prutul va seca. Mihai Viteazul veghează…

Citește mai mult

Romanţa „Îţi mai aduci aminte, doamnă?” şi Natalia Negru

În mod paradoxal, titlul acestei romanţe reactualizează povestea trioului Şt. O. Iosif, Dimitrie Anghel şi Natalia Negru – muza şi, pe rând, soţia celor doi. Evocarea unor date din viaţa şi activitatea acestora va dezvălui aspecte pe care, poate, posteritatea le-a uitat. Şt. O. Iosif (1875-1913) se naşte la Braşov, din părinţi originari din zona Târnavelor şi a Albei Iulii. Poetul o cunoaşte pe Natalia Negru (1882-1962), fiica învăţătorului Avram Negru din Tecuci, pe când aceasta era studentă, iar el custode la Biblioteca Fundaţiei. În 1904, se recăsătoreşte cu ea…

Citește mai mult

Spiritul lui OLIMPIAN UNGHEREA (1937-2012) a rămas printre noi

Anul acesta, la 1 iulie, scriitorul prolific și publicistul Olimpian Ungherea, polițist ajuns general, ar fi împlinit 81 de ani. Ne-a părăsit înainte de a împlini trei sferturi de veac, pe 16 martie 2012. Ne-a părăsit e un fel de a spune, de fapt s-a mutat în altă galaxie, dar a rămas printre noi cu zâmbetul său inimitabil, cu paginile nenumăratelor sale scrieri în care întâlnim o lume, cu principiul sau de viață, preluat din Biblie, prin care ne insufla verticalitate: „orice găsește de făcut de mâna ta, fă din…

Citește mai mult

CUM A FOST VOTATĂ, ÎN CADRUL ACADEMIEI ROMÂNE, REVENIREA LA SCRIEREA CU â ȘI î

Pentru adevărații filologi – cei cu activitate științifică în domeniu – discuțiile pe teme lingvistice de tot felul au constituit un adevărat regal. Cum prin pregătire, prin natura profesiei și a preocupărilor de o viață, lingvistica a devenit o componentă a fibrei noastre intelectuale – atât prin predarea limbii române ca limbă străină, cât și prin activitatea de cercetare (să nu uităm că, în “iepoca” blamată de cei neinformați și de “lupii care și-au întors blana pe dos”, un cadru didactic universitar trebuia să justifice o treime din salariu prin…

Citește mai mult