Mihai Vișoiu nu mai este printre noi
Între regulile lui pline de viață, stabilite de el însuși și de o simplitate firească, va fi inclus și acest moment al sfârșitului. Dăruit de natură cu harul scrisului, țâșnind adevăruri grave și cu inima aproape de durerile satelor din Bărăgan, creștin blestemând nedreptățile și vrăjmaș exploziv al ipocriziei, colegul și prietenul meu Mihai a avut un singur păcat: cel al onestității. Măreția lui topise în aceeași ființă ironia și emoția afectuoasă, insinuarea și despotismul valurilor de epitete sângeroase care răsună și acum, dacă vrem să le-auzim, praf de pușcă…