Tag: dinu sararu

| Opinii

Ultimul țăran murea. El intra în istorie. Dar istoria dispăruse. Ea devenise timp trăit și timp netrăit. În vremea ce urma să vină nu se mai găsise loc și pentru dânsul. Pentru cel care a contribuit milenii la rând la continuitatea, dar și la scrierea ei, cu plugul și coasa, cu piatra de moară și cu vocabula. Viața va continua de acum înainte fără de el. Oamenii îl vor uita, și doar bulgărele de țărână stropit cu sudoarea și sângele lui îl va ține minte. Cartea lui Dinu Săraru „Ultimul…

Dr. Radu Rey – un Apostol al muntelui românesc / Dinu Săraru

6 ianuarie 2019

Am intrat în istorie cu un strigăt al disperării devenit emblematic pentru destinul naţional până azi al României: „Munţii noştri aur poartă, Noi cerşim din poartă-n poartă.“ Acest strigăt emblematic n-a fost niciodată mai evident, mai acuzator, mai dramatic decât astăzi, când, aproape de trei decenii, muntele românesc face subiectul unui jaf naţional şi internaţional fără egal în istorie. Raşi pur şi simplu, majoritatea munţilor noştri din mai toate „Zonele montane“ au rămas căpăţâni chiluge de o tristeţe înfiorătoare şi în Moldova şi în Bucovina şi în Ţara Moţilor şi…

Draga Olteanu la 85 de ani / Dinu Săraru

28 octombrie 2018

Când am venit la Naţional, la 70 de ani, în scaunul lui Ion Ghica – aşa cum îmi plăcea mie să spun – mi-am reîntâlnit tinereţea prin ultimii mari actori ai primei scene: Ovidiu Iuliu Moldovean, Mircea Albulescu, Costel Constantin, Rodica Popescu Bitănescu, Ilinca Tomoroveanu, Simona Bondoc, Florina Cercel, toţi atunci aproape septuagenari, cei mai tineri dintre marii bătrâni, la care s-au adăugat repede chemaţi de mine, Carmen Stănescu, Ion Lucian, „fata lui Tăticu “Raluca Zamfirescu, „Tăticu “fiind marele romancier, dramaturg, regizor şi scenograf, director de teatru G. M. Zamfirescu,…

Tanti Adelina / Dinu Săraru

25 octombrie 2018

La începutul celor cincisprezece zboruri spre Israel, dacă stau să mă gândesc bine, la al şaselea cred, cineva din spatele scaunului meu cu o voce caldă de doamnă a spus: „Dumneavoastră aţi scris «Nişte ţărani»“?! Însă trebuie să recunosc că nu m-a impresionat prea mult recunoaşterea dată fiind preocuparea mea în secunda aceea de legarea centurii de siguranţă, fiindcă piloţii avionului despre care ştiam că fuseseră militari adoptaseră o formulă de ridicare de la sol direct pe verticală – mi s-a părut mie -, încât m-am şi trezit ca şi…

O Mare Doamnă a Teatrului românesc / Dinu Săraru

17 octombrie 2018

În „Ura din ochii vulpii – romanul unei mari dezamăgiri “e vorba de Teatrul Mic – am schiţat sub numele Marea Dirijoare portretul doamnei profesor universitar doctor Cătălina Buzoianu, Marea Doamnă a Teatrului românesc, omagiată zilele acestea la împlinirea vârstei de 80 de ani: „Strălucit dotată, cu o inteligenţă agresivă sclipitoare, cu o sensibilitate aproape bolnăvicioasă, dar de un rafinament cu adevărat aristocratic, Marea Dirijoare învinsese greu, sub povara unei sărăcii cumplite, copilăria şi primii ani ai tinereţii, îmbătată tot timpul, altfel în secret, de patima teatrului şi a reprezentării…

Despre prietenie / Dinu Săraru

6 octombrie 2018

Spaţiul relaţiilor interumane din lumea scriitorilor şi artiştilor a fost întotdeauna şi rămâne dominat de amiciţie, care este ca zăpada mieilor primăvara, se topeşte cât ai clipi din ochi. Prietenia este cu totul altceva, un alt sentiment, şi este mai rară, iar între scriitori, se ştie, foarte rară. Orgoliul identităţilor: cu cât identitatea este mai mare, şi singurătatea la care este sortită meseria de scriitor este, la rândul ei, mai mare. Între scriitori prietenia a fost atât de rară, încât a intrat în legendă. Faulkner spunea despre Hemingway că este…

Vremea păcătoasă şi duşmănoasă… / Dinu Săraru

29 septembrie 2018

Cum seamănă vremea păcătoasă şi duşmănoasă şi schimbătoare bezmetic cu viaţa noastră socială şi politică, aidoma unei oglinzi nefericite a acesteia din urmă şi cum se întinde ea peste toată ţara, începând fireşte cu Bucureştii în care, aşa cum scriam în februarie 2011 la începutul romanului „Ultimul bal la Şarpele roşu“:„descreierarea pusese stăpânire pe Capitală, (…) ceva ce fără să nu poţi să bănuieşti că, odată cu primăvara, în oraş intrase, înaintea lui Dumnezeu, cum s-ar fi cuvenit, dracul – acelaşi de azi –, care-şi făcea de cap încurcând toate…

A venit, a venit toamna… / Dinu Săraru

22 septembrie 2018

A căzut frunza cireşilor, a căzut frunza vişinilor, caişilor şi piersicilor, a început să cadă şi frunza merilor, cad merele singure înainte să se coacă şi rămân să se înroşească în iarba arsă de secetă, se înmulţesc de secetă crăpăturile pământului unde a apucat să se cosească, a început să se coacă pentru că au înflorit mai târziu şi căpşunile din recolta a doua din toamnă, crengile desfrunzite se ridică spre cer triste ca degetele tremurânde ale unei mâini cerşetoare, vântul a început să facă să cânte arama pănuşilor de…

Univers învăţătoresc teatral în Vâlcea / Dinu Săraru

23 august 2018

Inventariind, ca sa zic aşa, la Slătioara, vara aceasta, vechi documente de familie, am aflat şi „un act de înfrăţire“ al unor ţărani din Stroieşti, plasa Horezu, conduşi de bunicul meu C.C.C. Sărariu, veteran erou de la 1877 şi de fratele său Gheorghe Constantin Sărariu care au cumpărat o parte din moşia de pământ a colonelului Iancovescu, tatăl viitorului actor de extracţie vâlceană Ion Iancovescu. Între pomenitele documente am regăsit, cu alţi ochi, vreau să zic, cu ochii bătrânului, fotografii pe carton începând din 1909, înfăţişând scene din spectacolele teatrale…

Un text înţelept, semnificativ pentru virtutea unui lider cu adevărat patriot / Dinu Săraru

10 august 2018

Săptămâna trecută, mai exact sâmbătă 29 iulie, Râmnicul Vâlcii, „oraşul domniei mele“, cum îl numea într-un act de Curte Mircea cel Bătrân, a sărbătorit Ziua Imnului Naţional într-un chip cu totul înţelept şi grăitor cu o reverberaţie deosebită pentru vremea noastră de astăzi, când ţara este sfâşiată de o bătălie fratricidă şi împărţită în tabere electorale de o „clasă“ politică îngrijorător dominată de un strident analfabetism lingvistic şi cultural „enciclopedic“ după formula teribil ironică a filozofului oltean Petre Pandrea: „incultură enciclopedică“, dar şi de o lăcomie ciocoiască păzită de atâţia…

Balcicul fără „7 pipe“

1 august 2018

| Opinii

O vacanţă de două zile, sperată măcar o clipă izbăvitoare de semnele de întrebare chinuitoare ale unei vieţi de toate zilele pentru care normalitatea rămâne încă un vis, m-a readus sub cerul Balcicului fermecător, oglindă fericită a Golfului de argint. De fiecare dată, descopeream oraşul pictorilor şi scriitorilor şi compozitorilor români dintre cele două războaie mondiale, ocrotit de palatul jucărie cu minaret al reginei Maria, mereu mai inspirat îmbogăţit de construcţiile noi care fac, pentru mine, cel puţin, şi mai vie legenda care îl scaldă odată cu apele Mării Negre…

Cronică de întâmpinare: „Leagănul cetăţii“ Bucureştilor

16 iulie 2018

Cinstind memoria personalităţii marelui patriarh Iustinian Marina la 40 de ani de la trecerea acestuia în nefiinţă, la editura Basilica, a apărut în condiţiile grafice de excepţie ale unui fermecător album de artă o nouă monografie consacrată „Leagănului cetăţii“ Bucureştilor, cum numea Nicolae Iorga catedrala cunoscută azi miilor ei de credincioşi, Mănăstirea Radu Vodă. Patriarhul Iustinian Marina poate fi socotit al treilea ctitor al catedralei, după Alexandru II Mircea şi nepotul său, Radu Vodă. Catedrala de pe dealul cu acelaşi nume din mijlocul Bucureştilor a fost ridicată odată cu casele…