La ceas de despărțire: Nistor Tănăsescu
Suntem fragili și supuși schimbării. Pășim împleticit de aici până mai încolo, apoi ne prăvălim în uitare, de parcă nici nu am existat. Iar tot parcursul nostru printre aceste orizonturi ar rămâne un periplu fără sens, dacă nu am ști că devenirea nu este finalul, ci începutul împlinirii. E foarte ușor să ne uităm rostul în lume, sub zodia nimicului cotidian așezat pe un piedestal nemeritat. Și, uneori, doar strălucirea marilor oameni de lângă noi ne mai aduce aminte de ceea ce contează cu adevărat, risipind negura zadarnicului supus gliei…
