◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro19.05.2024
Generaţia puilor de cuc – o parabolă modernă –

Se ştie, cuculeasa face un singur ou. Ea nu-l cloceşte singură, e mai presus de aceste preocupări terestre de mamă. Ea e o interpretă, o vedetă, cu totul dedicată artelor auzului, îmbrăcatului şi dezbrăcatului, mai ales, ca orice mare artist cu popularitate. Pune oul în cuibul altei păsări, aceea îşi asumă clocitul îndelung, foamea, răbdarea, grija şi, la sorocul cuvenit, din ouăle clocite răsar puii ei dragi şi acela mai special, mai chisnovat, puiul de cuc. Toţi puii cresc mari, sunt hrăniţi şi iubiţi la fel, pe urmă zboară în…

Citește mai mult

Avem plevuşcă proaspătă!

Cu mulţi ani în urmă, când eram tânăr şi umblam prin ţară cu meseria mea de gazetar, am nimerit odată la Brăila şi m-am plimbat pe străzile oraşului cu salcâmi al lui Panait Istrati, al lui Mihail Sebastian, al lui Fănuş Neagu, cel atât de aproape inimii mele. M-a izbit în ochi o vitrină a unei prăvălii ce se chema, ca atâtea altele pe vremea aceea, Alimentara. Un anunţ mare, lăbărţat, cu litere roşii, să-l vezi de departe: „Avem plevuşcă proaspătă!” Mi-a rămas în minte şi-n adâncul retinei şi m-am…

Citește mai mult

Tragică ţară c-un surâs pe faţă

Aşa traduc astăzi, parafrazez, de fapt, definiţia genială a poetului blestemat şi uriaş, George Bacovia: „O ţară tristă, plină de umor!” Asta a fost, asta este România mea. Numai că astăzi, în clipa în care e ameninţată însăşi existenţa ei viitoare, când a sărăcit, când a vândut pe nimic totul, când stă ca un căţel bleg şi inofensiv pe preşul de la uşa Europei şi nu mai are nici puterea de a scânci măcar, cred că s-a transformat într-o ţară tragică. Păstrându-şi, încă, forţa interioară de a surâde, de a…

Citește mai mult

Sfântul Brâncoveanu şi trădarea la români

Când discutam, cu mulţi ani în urmă, cu prietenul meu, nenea Ion Barbu de Vâlcea, despre temele unei întâlniri a scriitorilor, i-am vorbit, poate prea patetic, poate prea implicat, despre tema voievodului luminat Constantin Brâncoveanu. Domnia sa, însă, a primit cu sufletul deschis această pledoarie, cum putea să facă altfel, Brâncoveanu se născuse şi el, cu trei sute şi mai bine de ani în urmă, în judeţul Olt, marcase din plin harta culturală a Vâlcii, cu Horezu, cu Dintr-un lemn, cu amintirea lui Antim Ivireanul, gruzinul adus de la Constantinopol…

Citește mai mult

Din greşeală în greşeală, spre victoria finală!

Aşa scandam în tinereţea noastră îndepărtată, acum un veac, atunci când eram antisovietici sinceri şi antimarxişti cu fereală. Aveam multe scandări şi mult mai multe bancuri cu miez pe care le ştiau toţi, chiar dacă tăceau şi nu îndrăzneau să râdă cu toată gura. Se făceau greşeli oare? Fără îndoială, se făceau şi unele erau inspirate de ocupanţii din anii ’50, cei care veniseră după război pe tancuri răpănoase să-i înlocuiască pe nemţălăii graşi, aroganţi, care se făcuseră că ne sunt aliaţi. Ăştia proaspeţi ne băuseră vinul, trăgând cu automatele…

Citește mai mult