Români de pretutindeni

Marii creatori au demonstrat cum se poate schimba tristeţea într-un strop de bucurie şi durerea în speranţă cu ajutorul gramaticii. Oscar Wilde, fiind întrebat de cineva ce făcuse într-o zi, i-a răspuns: – Toată dimineaţa m-am chinuit să scot o virgulă dintr-o frază. – Şi după-masă? – După-masă am pus-o la loc! Exigenţă sau capriciu?! Cred că şi una, şi alta. De vreme ce de-o virgulă depinde, de multe ori, sensul unei fraze, al unui discurs, al unei lucrări, iar în istorie – al unei decizii, al unui destin. Un

„Ce ne trebuie sunt câtiva nebuni; uitați-vă și voi unde ne-au dus cei normali” (Confucius)   În zilele de astăzi, gândurile multor oameni sunt îndreptate parţial spre politică – ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat –  la orientarea, acţiunea propriu-zisă a partidelor care deţin dreptul de conducere a statului şi care transpun în practică programul de acţiune propriu. Pentru o schimbare, desigur este necesară o conştiinţă politică structurată superior, prezentată ca o concepţie politică unitară ce converteşte ideile concepţiei privitoare la stările de fapt în norme generale de

În dimineaţa asta, după ce am deschis toate ferestrele din casă, ca să-mi intre-n odaie o lumină nouă, am avut senzaţia că lumea brusc s-a oprit şi plămânii pământului au încetat să mai respire. Neliniştită, am ieşit afară şi mi-am lipit urechea de ţărână, speriată că aceasta îmi va scoate din grădină toate florile pe care le-am sădit. Iar ca să nu se întâmple acest lucru, am început să-i povestesc despre toate clipele fericite din viaţa mea. Atunci când mergeam cu talpa goală prin iarba înaltă. Când mă trânteam pe

Un studiu elaborat de un grup de cercetători de la Universitatea din Abu Dhabi a scos în evidență 26 de principii de urmat, pentru a obține rezultate cât mai bune din partea Inteligenței Artificiale (IA). Promisiunea lor: răspunsuri cu o marjă medie între 30 și 80% mai exacte, de la programele de chat uzuale (ChatGPT și LlaMa). Evident că m-am repezit să aflu care sunt ele, eu fiind deja fermecată din start de performanțele uimitoare ale platformei cu care am interacționat până acum (recunosc că aceasta, pe alocuri, m-a lăsat

În anul naşterii mele, doi unchi de-ai mei – arhimandritul Serafim Dabija, stareţul Mănăstirii Zloţi, şi părintele Nicodim Onu, diacon la aceeaşi mănăstire şi preot al parohiei din Satul Nou – au fost condamnaţi la ani grei de Siberie. Părintele Serafim Dabija fusese învinuit că a „construit o mănăstire în scopuri antisovietice” (aşa e scris în sentinţă), fiind osândit „pentru activitate contrarevoluţionară, antisovietică şi naţionalistă” şi pentru că rupsese portretul lui Stalin pe care un călugăr provocator îl prinsese între icoanele din chilia sa; iar părintele Nicodim fusese învinuit că

Întotdeauna am considerat că scrisul este ca un fel de spovedanie, unde scriitorul se întâlneşte cu cititorul. Căruia, ca unui prieten vechi sau nou îi mărturiseşte o întâmplare, o părere, o bucurie sau o durere. De aceea, cuvintele trebuie plăsmuite mai întâi din iubire, şi apoi trecute pe hârtie. Fiindcă sentimentele noastre se pot transmite cu uşurinţă şi celorlalţi. Iar această întâlnire cu cititorul aş compara-o cu cea pe care o avem cu un preot. În faţa căruia ne exprimăm gândurile folosind vorbe frumoase şi pe un ton calm, ştiind

Istoric vorbind, Canada e un stat „tânăr”, fiind constituită oficial în 1867, sub forma unei Confederații alcătuită inițial din trei Provincii/colonii britanice și franceze, din zona Marilor Lacuri, de-a lungul fluviului Sfântul Laurențiu, asta după ce, timp de un secol și jumătate, emigranții s-au măcelărit între ei, și, împreună, i-au lichidat pe indigeni, sfârșind prin a-i izola în așa-zisele „Reserve” (azi niște simple centre urbane subdezvoltate), numindu-i, parcă în glumă, Primele Națiuni. Prin comparație, România, ca denumire oficială, apare odată cu Constituția din 1866, declarându-și Independența de facto în 1877

Pe timpul lui Burebista ţara noastră se întindea de la Nipru şi până în munţii Moraviei din inima Europei. Dar încă Herodot descoperise slăbiciunea celui mai mare popor al Europei, care am fost acum cu două mii de ani în urmă. Distinsul istoric grec spunea despre strămoşii noştri: „… După indieni numărul tracilor este cel mai numeros. Dacă s-ar uni, ar fi o forţă de neînvins. Dar unirea lor e cu neputinţă, de aceea ei sunt slabi”. Și astfel – din cauza neunirii noastre – am ajuns din al doilea

Acum ceva timp, în cadrul unei emisiuni, o profesoară de istorie, Daniela Vacarciuc, întrebată de moderator de ce noi, basarabenii, suntem români, aceasta a răspuns atât de argumentat, încât până şi cel mai neşcolit telespectator ar fi înţeles. Dar, întrucât emisiunea a fost postată şi pe reţelele de socializare, a avut posibilitatea s-o atace oricine a vrut. Aşa că, pe lângă comentariile laudative, s-au găsit, ca întotdeauna, şi acei care, săracii, nu se mai trezesc din somn, trăind într-o orbecăială continuă. Şi-n timp ce doamna explica că moldovenii sunt moldoveni

În luna octombrie 2012, la Chișinău, în frumoasa Aulă a Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, din Palatul Președinției Republicii Moldova, protejată de chipul patronului instituției și de imaginea emblematică a lui Eminescu-arbore, operă a pictorului basarabean Aurel David (1935-1984), s-au aniversat două decenii de la înființarea primei Biblioteci românești din tânărul stat R. Moldova (ce își declarase Independența la 27 august 1991), și care purta numele marelui patriot unionist, cu ascendențe ardelenești, Onisifor Ghibu (1883-1972), întemeietor al Partidului Național Moldovenesc și promotor fervent al acțiunilor revoluționare basarabene,  din perioada 1917-19, ce au

Emigrarea e o haină care-ți vine sau nu. Așa se spune. Și pe bună dreptate. Vezi și tu că în comunitate întâlnești români de toate felurile: unii fericiți că au făcut pasul, recunoscători lui Dumnezeu că le-a repartizat destinul în Canada – țară adoptivă, cuib al familiei și loc al devenirii lor spirituale și sociale; alții, dimpotrivă, sunt supărați pe soartă și recapitulează zilnic lista lor lungă cu nemulțumiri, idealizând ceea ce au lăsat în România amintirilor lor. Unii au cupa plină cu nectar, alții cu amar. Ce au în

Ne aflăm în plin război. Chiar dacă nu se aud pe străzile Chişinăului huruit de tancuri, ţăcănit de mitraliere, explozii de bombe. Chiar dacă nu vezi ruine la tot pasul. Chiar dacă nu simţi miros de praf în nări. Dar pace nu e. Războiul e în toi. E vorba de războiul informaţional pe care-l poartă contra noastră Federaţia Rusă, cu toate posturile ei de televiziune şi radio (peste 200), cu publicaţiile acesteia de care sunt doldora toate chioşcurile din republica noastră, inclusiv „Moldova suverană”, un ziar rusesc care apare în