Români de pretutindeni

Născut la Iași, hirotonit preot la poalele Subcarpaților Răsăriteni. După absolvirea facultății, obține o bursă de studii postuniversitare (masterat și doctorat) în Grecia. Spre a fi slujitor în Biserica Ortodoxă a Greciei, i se propune să iasă de sub jurisdicția Patriarhiei Române, pentru a intra definitiv sub jurisdicția Arhiepiscopiei Grecești. Timp de aproximativ 10 ani locuiește în Grecia, iar în 2011 emigrează în Canada. Totodată se transferă ca preot în Mitropolia Greacă din Canada ce se află sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice. În momentul de față, părintele este slujitor responsabil la

Festivalul Internațional de Folclor „Joc Românesc 2023” a avut loc la Jâtcovița. Localnicii acestui sat au așteptat cu drag oaspeții care au participat la Festivalul „Joc Românesc”. Ivița și dr. Iasmina GLIȘICI, principalii organizatori ai impresionantei manifestări culturale, împreună cu partenerul fidel Lucian MARINA, președintele Societății de Limba Română din Voievodina, au decis ca în 2023 prestigioasa festivitate a românității de pretutindeni să aibă loc la Jâtcovița, în zilele de 8 și 9 iulie. Societatea de Limba Română din Voivodina – Republica Serbia, alături de tradiționalii parteneri Filiala Serbia a

Zilele trecute, am dat de un citat din Constantin Brâncuşi, care spune: „În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie, nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poţi culege oriunde şi oricând”. Şi m-am gândit: ce om fericit! Pentru că a nu fi în viaţa asta invidios e o mare binecuvântare. Mai ales în ziua de azi, când acest sentiment se dezvoltă în inima noastră din ce în ce mai mult, purtându-ne ca şi personajul din următoarea întâmplare. Cică, directorul unei companii, vrând să

Se zice că cea mai depravată femeie e Speranţa: toată lumea trăieşte cu ea. Nu cunosc niciun concetăţean care să nu creadă că mâine va fi mai bine ca azi. Fără ca să mai şi întreprindă ceva pentru asta. Unul dintre defectele omului nostru este acela de a fi foarte optimist. – Lasă, dragă, că nu e chiar rău cât nu e cel mai rău, zice el, încrederea lui e legendară. Vorbeam odinioară că dacă cinci grame de nicotină pot ucide un cal, atunci două grame de optimism moldovenesc pot

Pe 18 februarie 2024, profesor univ. Dr. Renata G. Tatomir, directorul Centrului pentru Studierea si Promovarea Egiptologiei, Orientului și Mediteranei de la Universitatea Hyperion, a avut onoarea de a fi invitată ca expert egiptolog din partea României, să deschidă evenimentul cultural-educational BACK TO ORIGINS – DE VUELTA A NOS RAICES (ÎNAPOI LA ORIGINI).  Evenimentul a fost organizat de doamna Adriana Godeanu-Metz, presedintele ASOCIAȚIEI BERGA MOND – MARGENES CONCEPTO, in Auditoriul din Vall d’Uixo, (Edificio Culturala Leopoldo Penarroja), Castellon, Spania. Tema evenimentului a fost civilizatia Egiptului antic, model și sursă de

Odată cu intrarea omenirii în noul mileniu, ne-a înscris scânteia vieţii, din curiozitate și din nevoie, în codul tehnologiilor inteligente, ce ne-au cucerit rapid entuziasmul, prin forţa lor de atracție. Puterea inteligențelor artificiale a cuprins în masă lumea înfometată de noutate și de comunicare sporită, creând în scurt timp limbajul muţilor electronici. Dialogul scris cu expresia vie şi tihnită a fost înlocuit de mesaje ciobite, scrise nu cu ascuţişul minţii, ca odinioară, ci cu vârful unghiei pe minuscula tastatură a telefonului. Oriunde mergi în zonele publice, vezi că opt oameni

Cu câţiva ani în urmă, un adolescent a fost salvat de la înec de un cetăţean american. – I-ai mulţumit măcar? se interesase atunci când a ajuns acasă tatăl acestuia. – Nu. – De ce? – Pentru că nu ştiu engleza. Această întâmplare mi-a amintit de o alta mai recentă. Statele Unite ale Americii au cheltuit 145 de milioane de dolari ca să se construiască şoseaua de la Sărătenii Vechi şi până la Soroca. Au trecut de atunci trei ani de zile. Dar guvernul nostru încă nu le-a mulţumit nici

Într-o zi, un bătrân i s-a lăudat tatălui meu că l-a întrecut pe Eminescu, fiindcă a compus o poezie de 120 de strofe, care e mai lungă decât „Luceafărul”. Şi, fără să aştepte vreun răspuns, a prins să recite cu putere. Dar, părintele meu nu l-a răbdat şi l-a rugat să se oprească. – Ce, nu vă place? a întrebat moşul. – Nu. – Probabil că n-aţi înţeles. Să vă mai recit o dată! – Nu e nevoie… – De ce? – Fiindcă nu-i bună. – Cum să nu fie

La Casa de cultură din comuna Cucoara (care cuprinde satele Chircani și Cucoara) din raionul Cahul, Republica Moldova, s-a desfășurat, miercuri, 14 februarie, ediția a IV-a a Concursului literar-raional, recital de poezie „Grigore Vieru – Suflet din sufletul copilului”, chiar de ziua de naștere a poetului omagiat, cu sprijinul Direcției Generale Învățământ Cahul, în parteneriat cu IP Gimnaziul „Gh. Asachi” Cucoara, Primăria comunei Cucoara și Despărțământul ASTRA „Iulia Hașdeu” Cahul. Concursul – Recital de poezii s-a adresat elevilor din învățământul primar din instituțiile de învățământ general din raionul Cahul, având

Generaţia noastră, care îşi are ca vârstă aria cea mai extinsă : de la V. Matei, care se apropie victorios de vârsta de 36 de ani, la Grigore Vieru, care împlineşte în aceste zile 60 de ani, este, după părerea mea, şi cea mai conturată. Deşi Grigore Vieru e coleg de vârstă cu alţi poeţi de seamă ai Basarabiei de azi: Damian, Codru, Vatamanu, Vodă, Teleucă, Cibotaru etc., el s-a ataşat – prin afinităţi, aspiraţii, atitudini, idealuri estetice şi politice, căutări etc. – mai degrabă de generaţia Lari – Romanciuc

Cândva, omul care îşi permitea să înjure, mai ales într-un spaţiu public, era considerat lipsit de cei şapte ani de acasă. De aceea, cel care ţinea la reputaţia lui se abţinea de la un astfel de comportament. Iar dacă totuşi se întâmpla acest lucru, se găsea întotdeauna cineva care să-i facă observaţie. Iar individul, dacă avea obrazul subţire, îşi apleca ochii în jos şi îşi cerea iertare. Astăzi, să auzi şi să nu crezi! Înjurăturile sunt la putere mai ceva ca „bună ziua”. Acestea fiind, aşa cum explica unul: „în

În ultima vreme, ca urmare a discuțiilor cu profesorul clujean Avram Fițiu, mă pasionează istoria goralilor din sudul montan al Poloniei. Aceștia sunt un grup etnic de munteni valahi, pe care polonezii îi numesc gorali. Ei sunt țărani sau păstori, iar originea lor istorică se pierde undeva în secolul XII, când unii istorici spun că valahii au venit din Maramureș, Ardeal și nordul Moldovei în sudul Poloniei, atât prin emigrare, ca să scape de corvoadele regalității maghiare, precum și de presiunile catolicizării asupra cnezilor români, dar și prin transhumanță, ca