Opinii

Intrarea în BRICS La jumătatea lunii ianuarie 2024, Faisal Alibrahim, ministrul Economiei din Arabia Saudite, a confirmat că regatul se află încă într-un proces de luare a deciziilor privind aderarea la BRICS (https://www.stiripesurse.ro/arabia-saudita-schimba-total-jocul-se-formeaza-coalitia-care-poate-domina-intreaga-lume_3204179.html): „Regatul face parte din mai multe platforme multilaterale şi instituţii multilaterale şi ori de câte ori regatul este invitat într-una dintre ele, trece printr-un proces care este un proces în mai multe etape şi la sfârşitul acestuia se ia o decizie. Voi comenta la sfârşitul acestui proces”. Riadul îşi cântăreşte opţiunile pe fondul tensiunilor geopolitice crescânde între

Lumea artiștilor este cutremurată, indignată și implicată în procese împotriva companiilor care au lansat inteligența artificială generativă, alimentată cu opere pentru care nu cere voie la utilizare și pe care nu le plătește. Tabloul este sumbru, mai ales din perspectiva drepturilor de autor, presa nefiind departe de aceste zbateri – sau măcar o parte din ea. Unul dintre paradoxurile din dreptul inteligenței artificiale generative sunt, totuși, demne de luat în seamă. Dacă în dreptul presei se poate vorbi despre parteneriatele giganților tech care dezvoltă acest tip de programe cu redacții

Miniștrii de Finanțe ai UE au ajuns la un acord pentru a revizui regulile de cheltuieli ale blocului comunitar, care le va oferi țărilor mai mult timp să-și gestioneze deficitele bugetare. După săptămâni de negocieri grele, guvernele au fost în cele din urmă de acord cu cadrul reformat, ce stabilește un ritm mai lejer de reducere a datoriilor și a deficitului decât a fost cazul anterior (https://cursdeguvernare.ro/acord-ue-pe-reforma-regulilor-bugetare-cheltuielile-statelor-membre-vor-fi-avizate-de-comisie.html): „Regulile actuale sunt mai realiste. Ele răspund la realitatea post-pandemie și încorporează, de asemenea, lecțiile învățate din marea criză financiară, care a urmat

Tot ceea ce suntem și ceea ce devenim, tot ceea ce avem și visăm să avem, întreaga noastră civilizație se datorează celor care au lăsat urme. Fără Pitagora, Bach, Leonardo da Vinci, Shakespeare și mulți, foarte mulți alții ca ei, cum ar fi putut omenirea să învețe să pășească pe acest drum al desăvârșirii? Însă nu doar marile minți luminate au făcut asta. Părinții noștri, dascălii, oamenii pe care îi admirăm, întâmplările cheie sau cele mărunte din viață, toate acestea ne-au lăsat urme de descifrat, pentru a putea, încrezători sau

Ce poți înțelege atunci când, la aniversarea zilei de naștere a unui amic de pe Facebook, acesta răspunde la mai toate mesajele de felicitare primite, cu excepția mesajului tău? Desigur, există oricând explicația simplă: Meta a dat de pământ cu aplicațiile mobile, a smotocit viguros varianta web și, inserând zeci de reclame, e greu să mai găsești lucrurile care într-adevăr te interesează, inclusiv nevinovatele „La mulți ani!” ce îți sunt adresate. Doar că, straniu, persoana respectivă a răspuns prea multor urări ca să poți crede că este o eroare legată

Indicele de Percepţie a Corupţiei (IPC) 2023 arată că majoritatea statelor au făcut progrese minime sau deloc în ceea ce priveşte combaterea corupţiei în sectorul public (https://cursdeguvernare.ro/transparency-international-combaterea-coruptiei-in-ue-in-declin-romania-una-dintre-cele-mai-slabe-performante.html, postat pe 30 ianuarie 2024): IPC reflectă modul în care experţi independenţi şi din mediul de afaceri percep corupţia existentă în sectorul public din 180 de state şi teritorii. „La nivelul Uniunii Europene eforturile anti-corupţie au stagnat ori sunt în declin în majoritatea statelor membre. Media UE rămâne constantă în ultimii cinci ani, la 64 de puncte”, se arată în raportul Transparency International;

Există, din câte ne învață lumea în care trăim, două tipuri de știri: cele corecte și cele care prind la public. Pentru a detalia puțin, cele corecte sunt știrile ca la carte, obținute în timp util, cu surse care să le confirme veridicitatea, cu muncă de teren și de redacție, realizate cu sudoare și cu pasiune, ca în vremurile vechi și frumoase. Nu contează rezultatul investigației, nu este subliniat unul dintre factorii de interogare (cine, ce, când, cum, unde, de ce), în detrimentul celorlalți. Contează povestea propriu-zisă și faptul că

În corzi După numeroase tergiversări din partea acuzării, procesele noastre, care fuseseră conexate, au ajuns în faza probei cu martori. Declarațiile acestora cântăreau foarte mult și puteau să încline balanța justiției într-o parte sau alta. Acuzarea miza pe mărturia comandantului Ionel Mereșescu, iar apărarea, pe cea a șefului mecanic Traian Lucian Rânja. Dintre toți supraviețuitorii de pe „Călărași”, cei doi știau cel mai bine răspunsul la întrebarea: din ce cauză s-a scufundat nava? Poziția lui Mereșescu era complicată. În calitate de comandant de cursă lungă, el reprezenta interesele companiei Hinmar.

Investigație eșuată Pe data de 30 iunie, avocații le-au transmis companiilor de navigație și asiguratorilor raportul preliminar al investigației. Concluzia lor era că accidentul a avut loc în urma unei combinații de factori. Pe baza informaților primite, avocații și expertul tehnic au stabilit un anumit lanț cauzal al dezastrului. Punctul de plecare – credeau ei – era faptul că nava nu a primit avertismentul de furtună decât prea târziu. Apoi vaporul nu a mai reușit să se întoarcă, pentru a se pune la adăpost. Astfel că, din cauza tangajului puternic,

În valuri Era ora 10,10 – 10,20 când marinarii au început să își dea drumul în apă, ca pe tobogan, alunecând pe bordul-tribord și pe punți. Câțiva s-au ajutat de parâme în drumul spre hăul înspumat. Alții, care și-au pierdut stabilitatea și nu aveau de ce să se mai țină, s-au ales cu lovituri, cu zgârieturi. Unii au intrat în panică. Timonierul Ion Medeleanu a sărit în valuri înaintea comandantului Mereșescu. A stat sub apă ceva mai mult timp. Când i-a venit rândul, Mereșescu a luat un colac de salvare

Sus ancora! Să ne întoarcem în Maputo, la bordul cargoului. Cât timp am dat noi o raită prin țară, marfa a fost încărcată pe navă. Operațiunea s-a încheiat pe 9 iunie, capacele magaziilor fiind închise la ora 14. „Călărași” era gata de plecare. Urma să ocolească Africa prin sud, să salute din mers Capul Bunei Speranțe și să se îndrepte spre nord, către Congo, unde era război civil. Firesc ar fi fost ca echipajul să fie întrebat dacă e de acord să meargă într-o zonă de conflict. Ce să mai

Facă-se voia Domnului! Motorul principal tuși de câteva ori din toate pistoanele și își dădu duhul. Elicea nu se lăsă mai prejos. Consumă rapid momentul inerției și încremeni. Ultimele trepidații se pierdură în aerul primăverii și sub apele învolburate, iar oțelul navei se destinse. Doar valurile și vântul îi mai deranjau tihna sub soarele Oceanului Indian. – Suntem în black-out, domnule comandant! se auzi în telefon vocea șefului mecanic Marian Badea. Încercăm să repornim mașina… V-am avertizat de la plecare că ne asumăm un mare risc! Motorul ăsta cere piese