Cu aproape 200 de ani în urmă, unul dintre cei mai influenți gânditori liberali ai epocii victoriene, scoțianul John Stuart Mill, definea, în lucrarea sa „Despre libertate/On Liberty” (1859) esența acestui drept absolut legitim al ființei umane de a acționa după cum dorește, „cu condiția ca faptele sale să nu îi afecteze pe ceilalți” (subliniem noi). În accepția sa, libertatea individuală era inamovibilă, societatea neavând niciun drept de a interveni, chiar dacă persoana își face singură rău, doar dacă actul respectiv se răsfrânge exclusiv asupra celui care îl comite. Evident, de la acest drept sunt excluși indivizii iresponsabili sau cu discernământ limitat. Este remarcabil și faptul că, în accepția lui Mill, o faptă negativă nu poate fi restricționată doar pentru că încalcă o regulă morală a societății.
Generalizând, concepția despre libertatea individuală a influențat fundamental și dreptul la libertatea de exprimare, esența presei moderne, și, indirect, progresul intelectual și social. Se pleca de la ideea că orice teză, susținută deschis, chiar când pornește de la opinii eronate, este mai bună decât una reprimată brutal, singura modalitate de control fiind disputa de idei, în cazul presei, de pildă, unica poziție unanim acceptată ca adevărată. Pornindu-se, așadar, de la principiile sănătoase, în…
Citește mai mult