◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro16.06.2024

Contribuții la istoria Bibliotecii Academiei Române. Traian Popovici (1921-1956) 

Personalitatea lui Traian Popovici, unul dintre cei mai importanți bibliotecari ai Bibliotecii Academiei Române care a fost elev și colaborator apropiat al lui Ioan Bianu, este astăzi aproape necunoscută motiv pentru care am ales să-l scot din negura uitării[1].

 

Câteva date biografice (1896-1981?)

Acesta s-a născut în data de 13 ianuarie 1896 în Brașov în familia cu șapte copii ai lui Ștefan Popovici, directorul Școlii primare centrale române din Brașov[2]. În anul 1914 și-a luat bacalaureatul la Liceul „Andrei Șaguna” unde i-a avut colegi pe  „Lucian Blaga (poet, filozof, prof. univ., academician), Nicolae Colan (mai târziu mitropolit al Ardealului și membru al Academiei), Andrei Oțetea (istoric, prof. univ., academician), D. D. Roșca (filozof, prof. univ., membru corespondent al Academiei), Ion Gherghel (mai pe urmă doctor în litere și prof. la Academia Comercială din Cluj)”[3]. 

În toamna anului 1914 s-a înscris la Facultatea de filosofie a Universității din Budapesta însă din cauza începerii Primului Război Mondial și-a întrerupt studiile în 1915 și a trecut Carpații ajungând la București, unde s-a înscris la Facultatea de Litere și filosofie. La intrarea României în război a fost încorporat în Armata română și nu s-a putut întoarce la București studii decât abia la 1 septembrie 1919, o lună mai târziu fiind avansat la gradul de locotenent în rezervă[4].

După ce a funcționat timp de doi ani (1919-1921) ca pedagog școlar la Casa corpului didactic și la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București, în data de 16 noiembrie 1921 a fost numit «scriitor provizoriu» la Biblioteca Academiei Române și a lucrat „la diferite servicii (Catalogarea periodicelor, Împrumuturi și Catalogarea cărților)”[5].

Între anii 1923-1924 a făcut parte alături de Corina Ionescu și Ioan Lupu din echipa de bibliotecari condusă de Al.-Sadi Ionescu (1873-1926) „la reorganizarea bibliotecii Ministerului Afacerilor Externe”[6], iar în anul 1925 a fost recomandat pentru organizarea bibliotecii Ateneului Român[7].

În anul 1926 a fost promovat ca șef de serviciu al serviciului Catalogarea cărților, după moartea lui Al.-Sadi Ionescu, pe care l-a condus până în anul 1948[8]. La 1 iulie 1941 a fost numit prim-bibliotecar (director) iar pe data de 1 februarie 1949 în funcția de director al bibliotecii[9].

În perioada martie 1945 – aprilie 1947 a colaborat împreună cu George Baiculescu la organizarea bibliotecii A.R.L.U.S. (Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică)[10].

În anul 1951 a fost reîncadrat ca director adjunct iar în anul 1952 a cedat funcția, fiind retrogradat ca șef de secție pentru a nu fi dat afară din instituție, din cauza ambițiilor „unor tineri dornici să ajungă repede în fruntea instituției, fără a avea pregătirea necesară”.[11]

Acesta s-a pensionat „în aprilie 1956 (cu gradul de șef de secție), după aproape 35 de ani de activitate neîntreruptă în serviciul acestei instituții”[12], apoi a mai lucrat câtva timp cu o jumătate de normă. 

Între anii 1960-1966 a lucrat în calitate de colaborator extern la Biblioteca Centrală de Stat (actuala Bibliotecă Națională a României) și timp de 4 luni (martie-iunie 1971) în calitate de colaborator extern al bibliotecii Institutului de istoria artei „George Oprescu” al Academiei Române[13]. 

Din nefericire, spre sfârșitul anului 1971 în luna octombrie, acesta s-a îmbolnăvit foarte grav de gripă asiatică și a fost nevoit din cauza complicațiilor suferite de pe urma bolii să renunțe „la orice activitate profesională sau de altă natură”[14].

Membru în comisia de epurare a publicațiilor Bibliotecii Academiei Române (1944)[15]

Acesta a avut un rol important în procesul de epurare a colecțiilor Bibliotecii Academiei Române în vederea aplicării art. 16 din „Convenția de Armistițiu cu Națiunile Unite”[16], etapă ce a început pe 7 decembrie 1944.

Astfel, prin Adresa cu nr. 2323 din 7 decembrie 1944, Academia Română era invitată de către Direcția Presei și Informațiilor din cadrul Ministerul Afacerilor Străine să trimită un reprezentant la conferința care urma să fie organizată „sâmbătă 9 Decembrie a.c. ora 11.30”[17].

Între subiectele ce urmau a fi discutate pot fi enumerate:

„1. Publicațiile a căror difuzare și circulație urmează a fi interzisă complet, din cauza conținutului lor antisovietic sau profascist; 2. Stabilirea publicațiilor ce pot fi utilizate, numai după ce vor fi cenzurate de o comisie specială pasagiile de natură a turbura bunele noastre relații cu Națiunile Unite (U.R.S.S., n.n.); 3. Eventualele modalități de distrugere a lucrărilor antisovietice sau pronaziste, precum și ștergerea pasagiilor incriminate”[18].

Într-o notă marginală din partea stânga a documentului, scrisă cu cerneală de culoare albastră, se spune că „Dl Tr[aian]. Popovici se deleagă arătând că încă de la 16 Sept[embrie]. am luat cuvenitele măsuri”[19]. De-aici se poate deduce faptul că fuseseră luate niște măsuri de epurare a colecțiilor bibliotecii mai devreme cu aproximativ trei luni.

Un alt document interesant, intern de această dată, este o Delegație datată în 2 august 1945 privind desemnarea lui Traian Popovici „prim-bibliotecar la Biblioteca Academiei Române”[20] de către Președintele Academiei Române, pentru a face parte din Comisia de epurare a unor publicații conform Decretului-Lege nr. 364 pentru retragerea unor anumite publicațiuni periodice și neperiodice, reproduceri grafice și plastice, filme, discuri, medalii și insigne metalice publicat în Monitorul Oficial nr. 102 din 4 Mai 1945[21] .

În art. 2 al Deciziei nr. 1368 din 8 august 1945 semnată de Petre Constantinescu-Iași, Ministrul Propagandei, este precizată comisia special creată pentru epurarea publicațiilor, și anume: „George Ivașcu, actual Director al Propagandei, din partea Ministerului Propagandei, în calitate de președinte; D-nii: P. P. Stănescu, actual Secretar General al Ministerului Educației Naționale, D. Panaitescu-Perpessicius, profesor secundar și Mihail Cruceanu, profesor secundar, din partea Ministerului Educației Naționale, ca membri; D-nii: Pompiliu Constantinescu, scriitor și Mihail Beniuc, conferențiar universitar și scriitor, din partea Societății Scriitorilor Români, ca membri; Dl. Sebastian Popescu, referent titular, ca membru, din partea Ministerului Afacerilor Interne; Dl. Alexandru Paleologu, Consilier, din partea Comisiei Române pentru Aplicarea Armistițiului, ca membru; Dl. Traian Popovici, prim bibliotecar – Director, din partea Academiei Române, ca membru; Dl. George C. Nicolescu, asistent universitar, din partea Ministerului Artelor, ca membru; Dl. N. N. Vasiliu, Consilierul juridic al Ministerului Propagandei, ca membru”[22].

 

Preocupări cultural artistice

În afară de munca sa de bibliotecar în cadrul Bibliotecii Academiei Române acesta a avut și o bogată activitate publicistică[23].

Acesta a făcut parte, întrucât studiase vioara la Brașov, din „ansamblul musical de la catedrala catolică Sf. Iosif (dirijor compositorul Andreas Porfetyie), unde la marile sărbători și ocazii deosebite se execută mise, oratorii, cantate și alte lucrări clasice pentru orgă, cor, soliști și orchestră”[24].

 

În loc de concluzii

Un om cu o personalitate atât de mare așa cum a fost Traian Popovici, un bibliolog ce fusese discipol direct al marilor bibliotecari precum Ioan Bianu sau Al.-Sadi Ionescu, nu-și putea încheia autobiografia altfel decât cu o mare modestie care-l caracteriza, manieră pe care o moștenise de la profesorii și familia sa: „N-aș vrea să se creadă, după înșirarea atîtor amănunte autobiografice, că le socotesc foarte importante, sau că mă consider o persoană de mare valoare. Nu m-am făcut remarcat prin daruri și înzestrări de la natură excepționale. Am fost un om obișnuit, căruia i-a plăcut să muncească și, mai ales, să muncească bine, conștiincios, animat de dorința de progres și de dragoste pentru neam. Aceste însușiri le-am moștenit și învățat în familie și de la profesorii mei din Brașov. Sînt mândru că am participat cu arma în mînă pentru întregirea patriei și că mi-am pus timp de o jumătate de secol capacitățile în serviciul celei mai înalte instituții de cultură a neamului”[25].

 

dr. Silviu – Constantin Nedelcu

Biblioteca Academiei Române

Foto: Serviciul Manuscrise. Carte rară, fond Arhiva Bibliotecarilor, Traian Popovici; Biblioteca Academiei Române, Serviciul Stampe

(Revista UZP, nr. 33/2024)

 


[1] Textul de față reprezintă comunicarea susținută la 1 septembrie 2022 în cadrul Conferinței Naționale a Asociației Bibliotecarilor din România cu tema „Biblioteca – spațiu al informării, cercetării și inovării”, ediția a XXXII-a, organizată la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava de către Asociația Bibliotecarilor din România.

[2] Biblioteca Academiei Române (în continuare BAR), Serviciul Manuscrise. Carte rară, fond Arhiva Bibliotecarilor, Traian Popovici I mss. 6a, f. 1.

[3] BAR, Serviciul Manuscrise. Carte rară, fond Arhiva Bibliotecarilor, Traian Popovici I mss. 6a, f. 1.

[4] BAR, Serviciul Manuscrise. Carte rară, fond Arhiva Bibliotecarilor, Traian Popovici I mss. 6a, f. 2.

[5] BAR, Serviciul Manuscrise. Carte rară, fond Arhiva Bibliotecarilor, Traian Popovici I mss. 6a, f. 3.

[6] BAR, Serviciul Manuscrise. Carte rară, fond Arhiva Bibliotecarilor, Traian Popovici I mss. 6a, f. 4.

[7] Ibidem.

[8] BAR, Serviciul Manuscrise. Carte rară, fond Arhiva Bibliotecarilor, Traian Popovici I mss. 6a, f. 3.

[9] Ibidem.

[10] BAR, Serviciul Manuscrise. Carte rară, fond Arhiva Bibliotecarilor, Traian Popovici I mss. 6a, f. 4.

[11] BAR, Serviciul Manuscrise. Carte rară, fond Arhiva Bibliotecarilor, Traian Popovici I mss. 6a, f. 6.

[12] BAR, Serviciul Manuscrise. Carte rară, fond Arhiva Bibliotecarilor, Traian Popovici I mss. 6a, f. 3.

[13] BAR, Serviciul Manuscrise. Carte rară, fond Arhiva Bibliotecarilor, Traian Popovici I mss. 6a, f. 5.

[14] BAR, Serviciul Manuscrise. Carte rară, fond Arhiva Bibliotecarilor, Traian Popovici I mss. 6b, f. 2.

[15] O parte din acest text se regăsește sub o formă extinsă în articolul Epurarea unor publicații. Fondul „Special” sau Fondul „Secret” pe care l-am publicat în Tezaur. Foaie a Bibliotecii Academiei Române, anul I (2020), nr. 1, p. 7. Articolul este disponibil online aici: https://biblacad.ro/wp-content/uploads/2022/05/TEZAUR-NR01-2020-01.pdf.

[16] Arhiva Academiei Române (în continuare AAR), fond A 101 Biblioteca (1943-1945), dosar nr. 154/1944, f. 363.

[17] AAR, fond A 101 Biblioteca (1943-1945), dosar nr. 154/1944, f. 363.

[18] Ibidem.

[19] Ibidem.

[20] AAR, fond A 101 Biblioteca (1943-1945), dosar nr. 154/1944, f. 467.

[21] Monitorul Oficial, Partea I, anul CXIII (1945), nr. 102, vineri 4 mai 1945, p. 3701-3702.

[22] AAR, fond A 101 Biblioteca (1943-1945), dosar nr. 154/1944, f. 479.

[23] Asupra acestor aspecte ne vom opri în viitor atenția într-un studiu mai amplu sau chiar într-o monografie dedicată personalității lui Traian Popovici. Țin să aduc mulțumiri în avans fiicei domniei sale, doamnei Prof. univ. dr. Adriana-Marina Popovici, pentru deschiderea manifestată de a-mi împărtăși câteva din momentele petrecute alături de tatăl ei. Le mulțumesc pe această cale atât d-lui Prof. univ. dr. Liviu Lucaci, rectorul UNATC, cât și doamnei Conf. univ. dr. Mihaela Bețiu de la Facultatea de Teatru din cadrul UNATC, pentru disponibilitatea și ajutorul oferit în intermedierea întâlnirii mele cu doamna profesor.

[24] BAR, Serviciul Manuscrise. Carte rară, fond Arhiva Bibliotecarilor, Traian Popovici I mss. 6a, f. 11.

[25] BAR, Serviciul Manuscrise. Carte rară, fond Arhiva Bibliotecarilor, Traian Popovici I mss. 6a, f. 11.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *