Ne aflăm în fața unei mari personalități politice, domnul Ion I. Brătianu, care este urmaș demn al marii familii a Brătienilor, ce nu au nevoie de nicio prezentare.
Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor, Independența de Stat a României și crearea Statului național-unitar la 1918 sunt câteva dintre marile realizări ale epocii contemporane datorate și celebrei familii a Brătienilor.
Mărturisesc faptul că sunt emoționată, știind că dintre marile figuri ale istoriei ultimelor două secole, puțini sunt cei care mai poartă astăzi numele ilustrelor lor familii. Mai vedeți cumva în Parlamentul României sau în viața politică de astăzi pe cineva care să poarte cu mândrie un nume de ilustră familie, cu excepţia dumneavoastră? Nicidecum. De aceea, șansa de a avea printre noi un urmaș al Brătienilor, care a traversat cu demnitate vitregiile istoriei recente, este un adevărat miracol.
Tanța Tănăsescu: Considerați că patronimicul ilustru pe care îl purtați a fost un atu în politică, după 1990, sau un motiv care să vă atragă adversități și contestări?
Ion I. Brătianu: Personal aș fi vrut să mă numesc Ionescu, Popescu sau Vasilescu, deși și primele două au dat celebrități internațional recunoscute. Oricum m-aș fi numit, politicul face parte din hemoglobina cu care m-am născut, iar când faci politică este imposibil să scapi de adversități și contestări. Sufixul patronimicului este o mare problemă pentru întreaga mare familie Brătianu, deoarece cele mai vehiculate prenume au fost Ion și Constantin, corespunzător inițialelor I., C. ce au creat unele confuzii atât unor istorici cât mai ales autorităților administrative. Cred că din această cauză artizanul României Mari, Ion (Ionel) I.C. Brătianu nu își găsește numele pe marile bulevarde sau locuri publice, doar cu mici excepții.
Eu am același nume și prenume și aceleași prefixe sau inițiale (după tată și bunic) adică mă numesc Ion I.C. Brătianu, însă să nu creez alte numeroase confuzii în special internauților, am renunțat la prefixul C. însemnând Ion I. Brătianu.
T.T.: Și, în continuarea acestei idei, mi-aș permite să vă întreb: a vă numi Ion I. Brătianu este o povară, o mândrie sau, de fapt, ce anume reprezintă el în viziunea domniei voastre?
I.I.B: A mă numi Brătianu și a face parte din dinastia politică a Brătienilor declarată de iluştrii istorici contemporani, este o grea povară cu mai multe rezonanțe dureroase: născut în primul an al celui de al doilea război mondial, speriat de bombardamentele americane ce au urmat, am văzut cadavre și avioane doborâte, ce mi-au marcat primii ani ai copilăriei.
La școală primele clase le-am făcut într-o cabană de lemn folosită drept cantină în timpul războiului, unde ,,m-am bucurat“ de adversitatea unor profesori care mă persecutau vădit, considerându-mă o progenitură toxică a regimului burghezo-moșieresc crezând că astfel vor primi referințe și motive pentru aderarea la noua orânduire comunistă-stalinistă. A fost o perioadă când am negat tot timpul apartenența la familia Brătianu, de câte ori trebuia să îmi declin instituțional identitatea, pentru a mă proteja și supraviețui.
Dacă în dinastiile regale există o atmosferă de respect și curiozitate, în dinastiile politice acest lucru se întâmplă foarte rar și dacă sunt, te întrebi în ce scop.
Dacă e vorba de mândrie, am avut-o, când am putut denunța la tribuna Parlamentului practicile păguboase ale vânzătorilor de țară din guvernele Roman și Stolojan, știind că în același timp cariera mea politică va fi dinamitată. Personal consider că mi-am făcut datoria trăgând semnale de alarmă, pe care nici unul din colegii mei nu aveau curajul să le facă.
T.T.: Multe, chiar aș putea spune toate (fără să îmi fie teamă că exagerez), dintre profețiile Dumneavoastră politice, enunțate cu curaj în ultimele trei decenii, s-au adeverit. Pe ce se bazează predicțiile Dumneavoastră? Pe clarviziune, logică sau este o caracteristică genetică specifică politicienilor din neamul Brătienilor?
I.I.B: Pe toate trei enumerate de Dumneavoastră plus experiența politică ce am avut-o în străinătate ca participant la unele campanii electorale și curajul de a-mi susține ideile . Dintre acestea pot număra câteva:
-am atras atenția asupra lipsei de orizont și de finalitate favorabilă pentru țara noastră, pe care o va avea căciulirea în fața FMI-ului și Băncii Mondiale ;
– am atras atenția asupra situației deținuților, și deținuților post-revoluționari din închisorile românești făcând o vizită în mai multe penitenciare ;
– am fost primul parlamentar care am coborât în subteran și am liniștit apele în Valea Jiului, arătând în Parlament condițiile mizerabile de viață și de lucru ale acestora ;
-am propus printre primii o variantă de Lege a lustrației, fapt ce a provocat în 1992 un scandal monstru în Parlamentul ,,roșu“ de atunci;
– am cerut votul de neîncredere dat Guvernului Roman;
– m-am pronunțat împotriva defrișării abuzive a pădurilor;
– prin intervenția mea s-a salvat Cimitirul Bellu de la degradare și distrugere;
– am susținut necesitatea unei legi a presei;
-am atras atenția asupra pericolului reprezentat de formațiunea UDMR care va fi arbitru în toate guvernările ce vor urma.
T.T.: Faptul că ați manifestat fermitate în principii, o linie neșovăitoare a opiniilor, v-au făcut un personaj incomod, ce nu putea fi manipulat, 
folosit în scopuri pur electorale de către o parte sau alta a politicienilor români. M-ar interesa să aflu acum, după ce a trecut atâta vreme de la tumultuoșii ani 90, dacă această inflexibilitate v-a dăunat pe plan politic sau v-a certificat imaginea unui politician integru, incoruptibil, motiv pentru care cred că v-ați retras într-un anonimat nemeritat.
I.I.B: Cred că răspunsul la această întrebare l-a dat de mult regretatul prof. univ. dr. Gheorghe Dumitrașcu, în anul 2001: ,,În ultimii cinci ani îndeosebi, politicul a dictat de o asemenea manieră încât, după ce a făcut praf și pulbere economicul și socialul, a impus criterii de valoare respectate cu sfințenie de către mass-media și oameni pe lângă care bonomul Ion I. Brătianu poate trece azi drept sfânt, martir și geniu (27 iunie 2001)”.
Politicul a abandonat misiunea lui și a lăsat un „scaun liber” ce a fost ocupat de o mare parte a serviciilor speciale ce au acționat în interes personal abandonând total interesul național.
T.T.: Sunteți un tezaur viu de istorie, de înțelepciune, pe care experienta v-o conferă, un autentic continuator al vechii si celebrei familii Brătianu. Cum vedeți istoria contemporană a românilor, vis-a-vis de trecutul lor frământat, din care s-au ridicat iluștri oameni de stat, făuritorii României moderne, precum Ion C. Brătianu, Dumitru Brătianu, Ion I.C. Brătianu, Vintilă I. C. Brătianu, Dinu Brătianu, Constantin (Bebe) Brătianu, Gen. Constantin I. Brătianu, Gheorghe I. Brătianu?
I.I.B: Toți Brătieni enumerați de Dumneavoastră au acționat în interesul țării la construirea și consolidarea ei. Ce s-a petrecut după 90 a fost distrugerea economică a țării și morală a populației care a contribuit la transformarea României într-o colonie a ocultei mondiale.
T.T.: Aici, în Palatul Brătianu, sanctuarul istoric de pe strada Visarion, am observat că păstrați numeroase fotografii și documente cu valoare sentimentală, desigur, dar și istorică. Știu că sunteţi în posesia și a altor numeroase documente cu valoare istorică, care cred că ar trebui să intre în circuit public. Cum vedeți valorificarea lor în viitor?
I.I.B.: Am salvat de la pârjolul comunist-stalinist unele documente din biroul unchiului meu Constantin (Bebe) Brătianu, care era director de cabinet al lui Ionel Brătianu în timpul prim-ministeriatelor acestora. Publicarea lor ar da multă bătaie de cap istoricilor perioadei primului război mondial și cred că ar modifica mult istoria țării noastre în această perioadă, mai ales că cele mai multe au avut un caracter TOP SECRET. Până în prezent nu am găsit decât negustori de hârtie sau de documente, amatori de documente, nu cercetători istorici profesioniști ca să le poată valorifica în sensul adevărat istoric.
T.T.: Ce amintiri deosebite din tinerețea dar și maturitatea Dumneavoastră vă sunt dragi și ați dori să le faceţi cunoscute și cititorilor noștri?
I.I.B.: Nu am avut bucurii în viață, am fost un continuu luptător care nu și-a sărbătorit niciodată micile victorii în afară bucuriilor ce le trăiam de fiecare dată când întâlneam personalități de înaltă ținută politică, culturală sau istorică, dintre care pot să amintesc câteva din numele acestora în speranța că nu se vor supăra cei pe care nu îi citez dar pentru care am trăit și trăiesc aceeași afecțiune și plăcute amintiri. Citez din memorie pe cei din exilul meu: Președinții Franței – VALERY GISCARD d’ESTAING, JAQUES CHIRAC, FRANCQIS MITTERRAND, Ambasadorul GILLES DUGUAY, JAQUES ATTALI, GILBERT RENAULT (col. REMY) și pe cei din țară – ION DODU BĂLAN, DEMOSTENE BOTEZ, NEAGU RĂDULESCU, I. PELTZ, MIHAIL DIACONESCU, PAUL EVERAC, VASILE GIONEA, TUDOR OPRIȘ, TIA PELZ, MARIN PREDA, RUDOLF SCHWEITZER-CUMPĂNA, MARIN SORESCU, RADU THEODORU, EMANUEL VALERIU și mulți alții.
T.T.: Pregătirea dumneavoastră în domeniul tehnic v-a permis să demonstrați că sunteţi cu adevărat urmaș al Brătienilor și în ceea ce privește vocația profesională (Ion C. Brătianu a studiat la Paris la Politehnică, apoi, cel mai mare politician al României interbelice, Ion (Ionel) I.C. Brătianu a fost inginer, dar și ultimul președinte al PNL, Constantin (Dinu) Brătianu, a fost, de asemenea, inginer), pe lângă cea politică și istorică, iar aici avem în vedere pe marele istoric Gheorghe I. Brătianu. Vă rugăm să ne spuneți, cum s-au îmbinat aceste laturi ale pasiunilor dumneavoastră?
I.I.B.: Tehnica m-a învățat o anumită logică a normalității și bunului simț iar intrarea mea în politică a făcut ca aceste calități să le îmbin cu ADN-ul ce îl posedam cu sensibilități istorice, culturale și politice. Tocmai acest conglomerat pe care unii nu îl pricepeau le stârneau câteodată râsul și chiar calomnia.
T.T.: Admirând vitalitatea dumneavoastră spirituală și fizică, în plină perioadă de restricții de ordin medical, puteți să ne spuneți care este secretul sau mai bine zis „rețeta” vigorii dumneavoastră atât de evidente?
I.I.B.: Speranța și neîncrederea în cei ce gestionează directivele ocultei mondiale. Suntem într-un adevărat război psihologic virusat. În această conjunctură trebuie să ne construim individual adăposturile noastre protectoare, pentru a nu o lua razna prin păpușoi ca o mare parte a populației.
T.T.: Dacă ar fi să vi se formuleze o întrebare care nu vi s-a mai formulat până în prezent de către jurnaliștii care au stat de vorbă cu dumneavoastră, care v-ar plăcea să fie aceasta? Și cum ați dori să răspundeți?
I.I.B.: „De ce nu vă scrieți amintirile?” Răspuns: Sunt pe peron cu bagajele făcute să plec în alte constelații. Nu știu dacă amintirile mele îngropate în uitare vor putea naște controverse atâta timp cât nu am primit nici o solicitare de depănare și consemnare a lor din partea unui memorialist sau biograf acum cât memoria mai este vie.
T.T. Vă mulțumim pentru amabilitatea cu care ne-ați răspuns, caracteristică spiritelor nobile, urându-vă multă sănătate. Ne exprimăm dorința și speranța unei noi revederi pentru a continua dialogul privind istoricul familiei Brătienilor și propria dumneavoastră evoluție ca om de litere și politician.
Tanța Tănăsescu / UZPR